Ieri am ajuns in saptamana 32 de sarcina. Am fost la doctor sa vada rezultatele ecografiei. Totul este in regula cu tine, pui mic. Mi-a dat sa iau fier pana la sfarsitul sarcinii. Mi-a placut ca m-a incurajat sa duc o viata normala pana atunci. Asta am directionat-o catre tati...ca el e cu frica-n san, prevazator. Eu nu mai suport sa stau in casa. Abia astept weekendul sa ma scoata pe undeva.
Am stabilit deja data cezarianei. Ceea ca ma face sa constientizez ca ne apropiem de momentul intalnirii cu tine. Nu mi se pare ca mai este prea mult timp...daca m agandesc la cate zile mai sunt. Vor trece destul de repede. Apoi incepe adevarata provocare.
Ai fost cam neastamparata saptamana asta. Ai lovit cu putere, m-ai luat prin surprindere. Ca niciodata, duminica te zbenguiai pe la 7.30 dimineata. Stii ca tu dormi dimineata. Seara e placerea ta sa te joci. Dorm cu grija ta, mi-e sa nu te strivesc. Stiu ca nu, e absurd..dar totusi... Mi-e mai comod cu o perna sub burtica, am impresia ca si tu stai mai comod asa.
Hai, puiule, mai cresti pana ne vedem.
Comentarii