Inca de la inceput, am avut mare incredere ca alegerea de a naste la privat, la Regina Maria, e cea mai buna pe care puteam sa o luam.
Desi mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, am fost nevoita sa programam operatia de cezariana. Parca nu eram pregatita pentru nimic din ce avea sa urmeze, pentru ca tot ce citisem era legat de nasterea naturala. Am plecat la spital cu gandul ca totul va fi mult mai greu decat daca as fi nascut natural, ca ma voi recupera mult mai greu, ca nu voi putea petrece tot timpul cu bebelina din cauza operatiei, ca nu voi putea alapta imediat sau poate chiar deloc... tot ce gandeam nu ma facea deloc sa fiu optimista..
A venit data de 15.12 si de la prima ora, pe langa faptul ca aveam mari emotii, parca lucrurile incepeau cu stangul.. Desi trebuia sa ajungem la 7.30 la spital, traficul ne-a facut sa intarziem mai bine de jumatate de ora, dar intelegere a existat inca din prima clipa din partea personalului si lucrurile au decurc normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat..
Inca de la inceput am fost preluata de personal bine pregatit si foarte dragut. Am fost condusa in rezerva, iar pe drum mi s-a explicat in detaliu tot ce va urma, raspunzandu-mi-se la toate intrebarile. In salon am fost preluata imediat de doamnele asistente, am inceput sa fiu monitorizata si sa imi fie administrate toate tratamentele necesare.
Dupa dus, perfuzii, pregatirea zonei de operatie, am fost condusa catre sala de operatie, unde din nou am intalnit acelasi personal dragut, de la asistente, anesteziste pana la doctori.
Primul pas, in sala de operatie, a fost anestezia. O experienta placuta si deloc dureroasa...
Dupa ce anestezia si-a facut efectul, a inceput operatia si momentul mult asteptat a venit... am intalnit-o pentru prima data pe micuta Malina Elena... uau si ce sentimente si trairi, care nu pot fi exprimate in cuvinte...
Am avut ocazia sa petrecem cred ca in jur de 10 minute impreuna, momente in care am avut parte de toata grija asistentelor si tot ele ne-au ajutat sa imortalizam acele momente.
Dupa ce operatia a fost finalizata, am fost transferata la terapie intensiva, unde am avut mereu telefonul si am avut ocazia din nou sa stam cu bebelusii si sa ii conectam pentru prima data la san. Aici am petrecut cateva ore, de la 10.30 pana pe seara, cand am fost transferata inapoi in salon.
Aici aveam la dispozitie un buton pentru a le chema pe doamnele asistente si un telefon pentru a cere ajutor de pe sectia de neunatologie. In fiecare moment am fost ingrijite si ni s-au raspuns la toate intrebarile pe care le aveam. Am fost ajutate sa ne spalam, sa ne schimbam, sa alaptam, sa schimbam bebelusii, am facut prima baita impreuna, ni s-a explicat de fiecare data fiecare interventie si tratament atat pentru noi cat si pentru bebei, ni s-au oferit toate produsele de care aveam nevoie , atat noi cat si bebeii, am primit mancare de calitate si vorbe bune nelimitate.
Am avut parte de consilieri in alaptare care ne-au oferit ajutorul cu multa rabdare, de fiecare data cand l-am solicitat, desi eram foarte ingrijorata ca nu voi putea alapta, iar intrebarile mele pareau ca nu se mai termina.
Pentru ca pun mare pret atat pe siguranta si bunastarea bebelusului dar si a mamei, am avut ocazia sa vorbim si cu un psiholog, pentru a trece peste eventualele neplaceri.
Pe langa toate conditiile acestea, foarte bune, in ultima zi, inainte de plecare, am primit si un cadou din partea spitalului (servetele umede, creme, vitamine, babetele, ceai, dezinfectant, etc).
In concluzie, desi poate initial pare ca toate aceste servicii costa mult, ele merita toti banii. Nu exista termen de comparatie intre conditiile de la privat si cele de la stat, desi asta ar trebui sa fie normalitatea peste tot.
Comentarii