-
Mereu am asociat sarcina cu nasterea naturala.. in opinia mea, mi se parea firesc sa fie asa, mi se parea cel mai potrivit lucru, ca fiind nasterea naturala, atat pentru mama cat si pentru bebe... inteleg in schimb si cezariana acolo unde este necesara si nu se poate altfel...
In cazul nostru, sarcina a decurs foarte bine, toate analizele si ecografiile ne indicau spre directia buna. La fiecare ecografie, domnul doctor ne explica cu rabdare fiecare particica din ecografie, ne indica pozitia bebelusului (care in primele saptamani a stat doar cu capul in jos), ne asigura ca totul este bine.
La un moment dat, de prin trimeatrul 3, bebe si-a schimbat pozitia, in una transversala, cu fundul in partea stanga si capul in partea dreapta. Desi o pozitie dificila pentru nastere si imposibila pentru nastere naturala, domnul doctor incerca sa imi explice ca era inca devreme sa ne pronuntam cum va sta situatia la nastere, ca bebe se putea rasuci oricand.
Timpul a trecut si prin saptamana 37-38, bebelina nu isi schimbase pozitia. Era momentul sa lasam putin optimismul si sa devenim realisti, sa ne gandim la situatia actuala si ce poate implica.
La controlul din saptamana 38, am avut o discutie deschisa cu domnul doctor, care mi-a explicat exact cum sta situatia: mai sunt doua saptamani pana la termen, iar daca bebelina nu isi schimba pozitia si ajungem in momentul travaliului (momentul cand se va rupe apa), apar anumite riscuri pentru ea care o pot rani, ea fiind cu manuta exact pe traiectoria de iesire.
Era momentul sa luam decizia cea mai buna pentru noi, astfel ca domnul doctor mi-a propus urmatoarea varianta: sa mai asteptam o saptamana, iar daca nu isi schimba pozitia, la urmatoarea zi dupa control sa planificam cezariana, pentru a nu risca prea mult (nu puteam sa ne apropiem prea mult de termen, cu bebe in aceasta pozitie).
Desi imi doream foarte mult sa nasc natural, am fost de acord cu aceasta propunere, punand mai presus siguranta fetitei.
Comentarii