Eu si sotul ne doream de ceva timp un bebe,si am zis ca ce o fi o fi. Dupa 4 luni de incercari a venit si minunea. Nici nu ma asteptam sincer,in acea luna imi spuneam ca iar am o dereglare hormonala si imi intarzie menstruatia.Am lasat pur si simplu sa treaca timpul. Dupa o saptamana si cateva zile am decis totusi sa iau un test,sa vad totusi daca s-a intamplat sau nu ceva.
Sotul m-a luat de la munca cu masina si i-am spus sa opreasca la farmacie sa cumpar un test de sarcina,chiar si el voia sa iau ca sa scapam de o grija si sa vedem pana la urma daca e alba sau neagra. Eu nu simteam nimic diferit,chiar nu ma asteptam la nimic,in gandul meu eram sigura ca e doar o alta dereglare hormonala. Ajungem acasa,prajim niste cartofi si al meu sot tot spunea :"hai du-te sa faci testul". M-am dus fara nici-un pic de emotie,iar cand am efectuat si am adaugat picaturile testul meu a iesit instant pozitiv. Nu ma asteptam. In acel moment inima imi bubuia. M-am dus la sot si i-am aratat spunandu-i intr-una "deci eu nu cred,nu cred!". El a venit si m-a luat in brate. Eu tot ii spuneam "iti dai seama ca vom fi parinti?". Acele momente nu le voi uita niciodata,nici ziua inclusiv,14 martie.
Apoi ca sa fim siguri,sotul m-a mai dus sa iau 2 teste sa le fac,ca totusi sa fim siguri de acest lucru. Iar celelalte desigur,tot pozitive. Dupa 4 luni de cand ne doream,a venit si minunea.
Sotul era asa incantat incat voia sa dea vestea la toata lumea,eu fiind mai panicata am tot amanat acest moment,insa toata lumea a fost incantata si bucuroasa de aceasta veste.
Comentarii