E uimitor cum ne trezim cateodata, in cele mai importante momente ale vietii noastre, luati prin surprindere. Sau, "ca din oala". Sau, ca din somn, in cazul meu.
Nu o sa spun cat de rau m-am simtit cu vreun sfert de ora inainte. Am crezut ca de vina e pofta mea de gravida manifestata in fel, chip si kilograme. Dar nu. Important este ca raul a iesit afara. Apoi, la vreun sfert de ceas, am simtit ca se rupe ceva in mine. Nu erai tu, bebelus, dar ai contribuit la asta. Ai rupt membranele, sau apa - ca ma si intrebam daca avem inundatie, si daca da, cum de a ajuns pana la doi intr-un asa de scurt timp. Totul in timp ce o adormeam - impropriu spus- pe sora ta, care, peltica, ma linistea: "Usor, mami, usor usor. O sa treaca!".
Tati a fost foarte emotionat, aproape ca a trecut de spital la viteza cu care ne avantasem sa te intalnim. Ma tot intreba, in gluma, daca imi amintesc filmul "Taxi". Scumpul de el, sigur, imi aminteam, desi nu era cel mai bun moment, caci durerile erau mari iar scaunul probabil umezit.
Am intrat apoi la camera de garda unde afirmatia "cred ca nasc" nu a nascut nicio emotie. A starnit in schimb un val de hartogaraie inceputa cu solicitarea implacabila: "buletinul". Doar nu suntem in filme.
Nu am stiut ce inseamna contractie de nastere pana la tine. eu eram pregatita pentru a doua cezariana doar, spre sfarsitul lunii, cu doamna dr.
Asa se face deci ca omul face multe planuri in inima lui, dar ce hotaraste Dumnezeu se implineste. intre doua contractii semnam ca eram de acord, cu multe, cu tot, cu...dar cine mai stie? Cert e ca un pic peste miezul noptii, doctorii, asistentele, infirmierele, eu, tati, eram epuizati si fericiti ca s-a mai incheiat o operatie, s-a mai schimbat o perfuzie, s-a mai administrat un calmant si cel mai important, s-a mai adus un bebelus pe lume!
Estera Natalia, minunea familiei noastre!
pfiu!
Urma, la vreo trei zile, aniversarea mea. M-am simtit ca la Oscaruri, cand mi s-a inmnanat ceva foarte ravnit si de mare pret! Nemeritat insa si de mare responsabilitate!
Durerile de dupa, sa stii, bebelinda, merita totul. Pentru ca fericirea este maxima si rugaciunea mai mult decat ascultata!
Cererile mari, spunea cineva, duc la raspunsuri mari. Pentru ca rugaciunea misca mainile care misca lumea!
Comentarii