aproape 29 de saptamani si intrevedem luminita de la capatul celor doua trimestre, doua perioade frumoase si greu de frumoase cu tine, bebelus. In parte si pentru ca vedem soarele, dupa vreo 30 de zile fara soare.
Fiecare suflare pe care stiu ca o ai ma face fericita. Stiu asta dupa bormasina pe care cred ca am inghitit-o si a ajuns, cumva, la tine. Sau e ciocan? Uite ca nu sunt sigura.
Ma bucur ca burtica mea creste, pentru ca iti face tie loc, sa te desfasori. Cum o sa te obisnuiesti tu cu spatiul de afara, care e ataaaat de mare pentru piciorusele tale mici? Ma rog sa iti fie usor, ca doar esti menita sa ajungi pana la stele!
Iti cantam deja colinde, surioara ta aplica microfonia, isi lipeste gurita de burtica si iti canta, te pupa. Nu cred ca vrea sa stau vreun pic cu tine, pentru ca s-a oferit ea deja.
Abia astept sa iti povestim si tie despre Craciun, despre Maria si Iosif, despre patul din paie...Noi avem asa de multe fata de Regele Regilor care n-a avut...nimic.
Pupam piciosuse mici si frumoase!
Comentarii