Pregatirea pentru nastere

La urmatoarea ecografie pe 1 iulie 2019 mi se reaminteste ca doamna doctor pleaca o saptamana in concediu, ca revine pe 14 iulie, termenul meu, DPN-ul, fiind pe 15 iulie si ca ma lasa in grija altui medic. Desi initial imi spusese ca ma lasa la o doamna dr. pe care nu o stiam, acum a spus ca voi ramane in grija domnului doctor cu care am nascut si la prima sarcina. Bebe are acum 3200 grame, la 38 saptamani si circulara pericervicala, adica cordonul ombilical in jurul gatului, ca placinta e posterior de gradul II-III si ca lichidul amniotic e in cantitate normala si e fin ecogen. Am inceput lucru, de o saptamana asa, la construirea numelelui personalizat, litere decupate din carton dublu lipite si infasurate cu ata colorata, si pentru el. Pai cum!? Doar Sofi sa aiba?! Norocul meu e ca, de cand am venit de la bunici, e soacra la noi si mai am timp sa ma ocup, iar cat am stat la rand in maternitate aproape ca am terminat litera A, am inceput cu literele de la coada numelui. Desi suntem asa aproape de termen parca pare tot mai departe momentul, dar trebuie rabdare. Mi-a zis sa merg la un control de rutina in urmatoarea saptamana, la domnul doctor, sau daca nasc sa il contactez, sa fiu atenta la activitatea bebelusului, daca cumva Matei nu e activ sau nu reactioneaza la dulce, sa merg la spital si in situatia in care orice altceva nu pare in regula la fel. M-a vazut si local, aceeasi constatare ca si la Sofi, colul e lung si tare, dar orice se poate intampla. In mintea mea a fost totul clar, va fi nascut la termen sau dupa, desi tot sper sa il vad mai devreme. La Sofi mi-a recomandat sa fac dragoste si sa merg mult pe jos, ambele ajutand la diminuarea dopului, le facem oricum, le-am facut si mai sarguincios la Sofi si tot a stat pana la 40 de saptamani si 1 zi. Acum cu momentele de tandrete e mai greu cu Sofia si soacra in casa, dar tot se intampla. La ea am facut dragoste ultima data in ziua cu travaliu, prietenele mele ziceau ca suntem nebuni, noi nu credeam asta, doar ne iubim si facem ce simtim, nu am facut nimic ca trebuie sau programat. Ba chiar inainte sa incepa contractiile ne-am pus la un film exceptional, Gifted (inzestrata), o drama, s-a potrivit perfect, ne-a placut la nebunie, ne-a emotionat, iar cu timpul s-a dovendit ca Sofi este si ea inzestrata vorbeste, face, stie lucruri remarcabile pentru varsta ei, speram sa reusim sa ii mentinem nivelul, sa stim sa o stimulam corect si speram sa fie ok mediul din unitatile de stat, pentru ca e destul de avansata, sa nu se plictiseasca sau plafoneze, altfel va trebui sa o ducem in alt mediu, oricum noi ne vom stradui sa ne ocupam in continuare de educatia ei. Nu vreau sa o laud ca e fata mea, dar chiar ne uimeste, noi nu spunem celor din jur ce poate, observa ei si se uimesc. Legat de cordon mi-a spus ca poate crea probleme sau nu, sunt cazuri in care infasurat o data creaza probleme si cazuri in care e infasurat de 3 ori si se naste copilul usor, asta se intamplase chiar in ziua aceea cat am stat la rand. Desi e larg in jurul gatului sper sa fie ok, si totul in general sa fie in regula, nasterea naturala nu e usoara, la Sofi nu a fost un travaliu usor, nici expulzia in sine, eu fiind deja epuizata, am nascut fara epidurala, cu o mica epiziotomie, am fost ok dupa, extenuata, dar bine, nu imi doresc cezariana, nu nu si nu. Cu greu m-am urnit sa pregatesc bagajul pentru nastere, parca tot imi venea sa aman, nu aveam nici o tragere. Am pregatit 2 genti, una pentru mine si una pentru Mati, a lui va fi cea a Sofiei de la Despre copii, a lui inca nu am primit-o, sper sa o primim pana vine sau macar in primele saptamani. Am inceput la bagaje, dar am tot lasat sa mai pun cate ceva, mi-am facut din nou o lista cu tot ce tre sa pun, ca sa imi fie mai usor, sa o pot viziona si pe viitor sau dao mai departe prietenelor, desi imi aminteam ca si la Sofi am avut lista, dar se pare ca nu in format electornic, iar agenda respectiva nu stiu unde mai e. M-am folosit si de experienta anterioara, faptul ca stiam conditiile si procedurile din maternitatea Polizu a contat mult, desi tot am mai citit, parcurs liste si experiente ale altor mamici pentru a-mi imbunatati lista si pentru a ma pregati cat mai temeinic, ba chiar am mai intrebat o mamica cu care am stat in salon si am tinut legatura, ea a nascut prin aprilie al2lea bebe, ca imi confirme unele proceduri de acolo, nu mai eram 100% sigura. Oricum fiecare experienta e unica si diferita, in 2 ani e posibil sa se mai fi schimbat unele lucruri, voi vedea. Abia astept sa imi tin puisorul in brate, ma mai apuca momente de emotii, ma mai ia teama de dureri, tot sper ca va fi mai usor si ca nu va mai fi nevoie de epiziotomie, ca ma voi dilata mai repede, ca voi reusi sa imi controlez mai bine respiratia si durerea si sper sa am putere sa cer mai mult la a doua sarcina, sa am si eu macar o parte din ora magica cu bebe, sa mi-l puna la san imediat, nu doar la piept ca pe Sofi, sa stea mai mult pana la clampare, pana nu mai e puls pe cordon si daca placenta e expulzata mai repede sa ne lase cat e necesar ca bebe sa isi ia tot sangele din ea si impreuna cu el celulele stem. Nu am recoltat la Sofi si nu vom recolta nici la el, ni se pare o afacere pentru cei de la bancile de celule, foarte greoaie procedura de folosire a lor in Romania, sunt inca in studii cu multe, speram ca asa cum noi si parintii nu am avut nimic, asa sa fie si ei, am tot aflat informatii cum ca nu se pot folosi celulele recoltate pe acelasi copil, desi la noi s-ar fi putut face incrucisat daca recoltam la amadoi, cum ca se deterioreaza o parte din celule in timp, cum ca isi pierd din calitate, cum ca de multe ori se esueaza recoltarea. Am zis noi ca daca Doamne fereste se intampla ceva vom mai face un copil, oricum nu refuzam ideea, dar momentan sa ii facem mai mari pe cei doi, sa vedem cum ne descurcam si ce ne mai ofera viata. Am tot citit despre clamparea grabita, despre faptul ca bebe e privat de 150ml de sange foarte important si pretios prin aceasta procedura. Stiam si la Sofi ca nu e ok, nu atat de detaliat, ca trebuie sa fiu lasata mai mult, dar probabil daca nu era necesara coaserea perineului totul era diferit. A fost destul de dureroasa coaserea si probabil in situatia mea asa a fost mai bine, sa stau mai putin deschisa si sa merg cat mai repede la lauzie ca apoi sa ajung cat mai repede pe salon si sa mi se aduca bebelina. Nu stiu daca puteam sta sa ma coase cu bebe in brate, sa alaptez in conditiile in care era prima experienta, erau emotii multe, contactul cu bebe, epuizarea, ce sa mai, asta a fost. Oricum dupa a fost foarte bine, la 4 ore, cam multicel, eram in salon cu Sofi la piept, iar imediat dupa ce am ajuns la lauzie l-au lasat pe sotul meu cu mine, a fost chiar amuzat, ca desi eu trecusem prin atatea, el se plangea ca e foarte obosit. M-a ajutat si el sa ma masez pe burta, sa ajut uterul sa se retraga, a fost un sprijin moral foarte bun, simteam nevoia sa il am langa mine, o vazuse si el putin, eram amadoi foarte bucurosi si emotionati. Suntem tare curiosi sa il vedem si pe Mati si sa ne bucuram iarasi impreuna.