Buna tuturor,
Este pt prima oara cand scriu despre ceea ce am trait si traiesc in legatura cu sarcina. Sunt insarcinata in sapt a 23, sunt la prima sarcina deci totul este nou pt mine. Vestea ca voi deveni mamica a fost un moment plin de bucurie insa am fost luata si prin surprindere. In sensul ca, de aprox 2 luni am inceput sa "lucram" la conceperea unei minuni, a unui copilas. Nu credeam ca voi ramane insarcinata atat de repede avand in vedere auzirea a mai multor persoane din jurul meu care au probleme in a ramane insarcinate. Am aflat ca sunt insarcinata in urma unor analize de sange facute ca urmare a unei dureri insuportabile de spate si nu vroiam sa fac vreun tratament in acest sens pana nu verificam daca sunt sau nu insarcinata, ciclul fiind intarziat de 3-4 zile. Cand am primit analizele, rezultatul era unul 100% sigur: eram insarcinata cam in saptamana a 5...mi-au dat lacrimile instant...larimi de fericire, dar ca totul sa fie ok, am sunat la receptia clinicii unde am facut analizele sa ma asigur ca rezultatul e pe intelesul meu. Dupa inca o confirmare l-am sunat pe sotul meu sa ii dau vestea, tremuram si stiam ca din acel moment nimic nu mai e important decat ceea ce e in burtica mea...ca voi avea grija de mine mai mult ca orcand ca minunea din burtica sa creasca sanatoasa. Dupa aflarea vestii nu am m-ai dat importanta durerii si totul a trecut de la sine, ca si cum corpul meu sesiza ca acum altceva e mult mai important....pur si simplu se pregatea pt cresterea unui copilas in burtica.
Comentarii