Incarcat in Nasterea, Povesti de nastere - #@nastere @bebebunvenit
586 vizualizari24 Aprilie 2023, ora 15:30.
Atunci a inceput totul. Nu este tipica poveste cu "au inceput contractiile si am intrat in travaliu", pentru ca tu inca nu iti doreai sa apari pe lume, preferai sa mai stai in burtica la mami, dar soarta a vrut altceva. La ora 15:37 a fost momentul cand am primit un mail de la doamna doctor cu care trebuia sa nasc pe 10 mai,la 38 de saptamani, in care imi raspundea la ultimele analize inainte de nastere. Raspunsul trebuia sa fie ca pana acum - "totul bine, ne vedem data viitoare", in schimb a sunat ceva asemanator: "analizele nu sunt bune, mergi de urgenta la spital, ai preeclampsie". Preeclampsie, nu m-am documentat niciodata despre ea, dar este o afectiune care apare in sarcina, unde, din cauza placentei, corpul mamie are mai multe probleme cu tensiunea etc. Nu voiam sa cred ca nu suntem bine, mai ales ca nu ma simteam deloc diferit. Am facut repede un dus si am plecat spre spital, doar cu o pereche de pijamale stiind ca o sa fie nevoie de internare, nici nu mi-a trecut prin cap ca voi naste in acea zi si ca voi avea nevoie de bagaj de maternitate, pe care oricum nu-l aveam pregatit.
Pe 28 aprilie aveam ultimul control cu doamna doctor si primeam kitul de la regina maria pentru recoltare celule stem, dar universul a fost ironic cu noi. Cand am ajuns la spital am stat 2 ore in sala de asteptare pana cand, un inger pazitor, doamna doctor Speriatu care ne-a monotorizat toata sarcina pana sa trecem in ultimele 2, a trecut intamplator pe acolo si ne a vazut. Uimirea ei a fost la fel de mare, cunoscundu-ne stia ca nu am avut probleme deloc in sarcina si nu intelege ce cautam acolo. Dupa ce i-am poveestit, a rugat asistentele sa imi ia tensiunea si sa aiba grija de mine pana termina ea cu ultima ei pacienta. Cand s-a intors de acolo si i s-a confirmat ca aveam 210 cu 140 tensiunea nu i-a venit sa creada, a luat-o de inca 2 ori cu alte aparate diferite. Din acel moment a inceput calvarul. Imi promisese mie si tatalui tau ca nu exista nicio sansa sa nasc in ziua aia deoarece era prea devreme, dar situatia a fost grava. De la 6 pana la 9 am fost tinuta sub control cu solutii, branule si analize, dar tensiunea mea nu cobora sub 190,iar a ta 170. Atunci a venit seful de sectie care mi-a spus pe un ton calm si autoritar : "trebuie sa va operam, tensiunea este data de placenta. Noi vi-o putem scade, dar cand ajungeti acasa iar creste si nu este bine pentru dumneavoastra". Nu intelegeam cat de grava e situatia pana am aflat ca normal este 11-13 este deja ridicat, iar oamenii la 200-210 tensiune mor.
Ironia a fost ca eu am pus medicii sa astepte pana venea tati cu acel kit de celule, refuzand sa nasc pana atunci. Cand acesta a sosit a fost nevoie de o injectie puternica care mi-a scazut tensiunea de la 210 la 150 in 2 secunde, un moment fatal pentru mine, nu puteam sa stau in fund, camera se invartea si nu auzeam nimic din ce-mi spunea doamna Speriatu. La 22:30 am facut anestezia in coloana, groaznic de dureroasa, iar la 22:50 tu erai in bratele mele.
Nu pot spune ca a fost cel mai frumos moment din viata mea pentru ca as minti, tuturor le-a fost frica ca nu voi supravietuiiii operata, eu inclusiv, dar cel mai frumos moment a fost cand te-am tinut in brate.
Din cauza preeclampisei severe si nasterii de urgenta tu ai fost micuta, 44cm si 2130gr, declarata prematura, dar tu esti o puternica.
Am fost externate dupa 2 saptamani, in care am plans zilnic, voiam doar sa fii bine si sa mergem acasa. Nu exista durere mai mare decta sa vad toate mamele de la maternitate cum isi tineau puii in brate, dar tu erai la prematuri si nu te puteam avea, macar te vedeam la 3 ore cand veneam sa te tin in brate si sa iti dau biberon. Toata lauzia din spital a fost groznica, dupa 5 zile de la nastere mi te-au adus in camera, doar ca nu sugeai san si trebuia mereu sa cer lapte. Cand ceream lapte mi se scoateau ochii ca nu au trecut 3 ore de la ultima masa, ba ca de ce nu iti dau san, ba ca nu are rost sa ma mulg ca nu scot lapte, ba ca sa ma mulg dar e prea putin... nu pot spune ca recomand asistentele de la Cantacuzino si am mai auzit sute de povesti ca ale mele, dar tati venea zilnic si statea cu noi. Pot spune ca acest lucru imi facea un gol in suflet, pentru ca el pleca acasa si eu ramaneam in spital, intr-o camera cu necunoscuti, intr-un loc unde nu mancam nimic si nici nu dormeam, dar macar tu erai bine.
La doua zile dupa ce ne-am intors acasa am fost sa iti facem certificatul de nastere si sa ridicam geanta bebelusului.
O initiativa superba, dedicata mamelor pentru a-le ajuta la inceputul drumului. In pachetul respectiv am gasit o geanta de bebelusi, avand compartimente pentru biberoane si scutece, multe reviste folositoare, un set de gel de dus si crema de la mustela, 2 happy baby drops pentru colici si balonare, un borcan de la sudocrem, crema protectoare de la cutaden bebe si happy, supliment alimentar wellbaby si un ser anti-age pentru mami. Gasiti tiktok cu prezentarea aici - https://vm.tiktok.com/ZGJCRtKra/
Comentarii