Pui dragi,
E frumos, e soare, ca si in ziua in care v-am vazut prima data in burtica. Imi amintesc ca atunci, in acea zi torida de iulie, plini de emotie si de speranta am intrat in cabinetul doctorului. Banuiam ca sunteti amandoi acolo din momentul in care am facut o analiza de sange si am vazut o valoare imensa, de aproape 100 de ori mai mare decat trebuia sa fie, dar era in limitele normalului. Mi- au dat lacrimile instantaneu, l- am sunat pe tata si saracu de el s-a speriat ca nu stia ce am patit. Cu greu am reusit sa ii spun ca de fapt eu plang de fericire. Cred ca si tata a plans, asa barbat cum e el, sa stiti ca el e tare sensibil, desi incearca sa se tina tare si sa nu isi arate emotiile.
Continuarea povestii o scriu maine, ca acum mama nu mai poate sta la calculator, merge in patuc sa aiba grija de voi dragilor.
Va iubim enorm.
Comentarii