Nasterea mea

Buna seara, revin aici dupa mult timp... Dupa cum am mai scris, sarcina mea a fost ok pana la un moment, din cauza unei probleme depistate la 37 sap. se numeste restrictie de crestere uterina. In saptamana 36-a eu eram agitata. Bagajul de maternitate era pregatit, eu insa moral nu stiam ce ma asteapta, stateam cu ochii in tavan spre nicaieri. Am fost la medic la consultatie, el mi-a zis ca abdomenul fetei mele e mai mic decat limita normala, adica ce ii arata lui la ecograf cand o masura nu corespundea cu graficul, totusi a vrut sa mai urmarim cateva zile. Fata mea avea o greutate mica... Am mers pe 8 martie la ora 16 la el si mi-a zis sa mai asteptam un pic.. era marti. Am mers vineri in ambulator...insa el nu era prezent deoarece era ocupat...si m-a vazut alt medic care mi-a zis ca nu e bun ceva, dar bebe e bine.. sa vin luni cand e de garda medicul meu. Luni am mers direct la urgenta...asa mi-a zis inima atunci, m-au internat pe loc. La moment eram eu in fata la 3 asistente, cu 3 ecografii facute, vazuta de 2 medici si consultati fiind de medicul superior au decis operatie prin cezariana. Concluzia, fetita nu mai crestea si azi trebuie sa fiu operata. De la ora 10 asteptam pana la 14... la 14 a sosit momentul..ce sa zic...atunci eu nu am inteles ce e cu mine, nu am comentat deloc spusele medicului, nu am protestat la cezariana, dupa ce mi-a zis al doilea medic ca voi naste un copil cu probleme daca mai stau sa mai astept, am tacut si ascultat muta. Deci, cu emotii ma cheama sa-mi puna sonda..cel mai urat lucru din viata mea... am simtit ca mor atunci, nu-mi ajungea aer, lesinam, stateam acolo goala cu halatul ala a lor, era horor... pana m-a luat in camera de operatie. anestezistul. Dupa care a venit medicul, asistentele..imi introduc injectia in coloana...mi se zice ca am coloana praf si se chinuie, eu simt durere tot mai mare, deci atat de urat mi s-a parut... cu o scolioza foarte severa nu reusea sa-mi introduca acul... dupa mult chin simt anestezia... Nu mai simt sonda.. ce bine era atunci. Dupa ma taie cu durere suportabila... si aud bebele, apoi mi-l arata dar fuge repede cu el. La ora 15 si ceva m-au dus in salon...au urmat antibiotice, perfuzii, injectii, calmant cind a trecut anastezia... a durut, dar eu eram tot cu gindul la ea... mi-au zis ca e ok. A doua zi m-am ridicat mai cu frica din pat, a fost bine, dar nu puteam alerga maratonul desigur. Fata mea insa era la terapie la incubator... avuse o usoara asfixie, hipoglicemie si statea atunci la oxigen o zi si primea tratament printr-o branulica la mana...de aici nu mai vreau sa-mi amintesc. Multe emotii, plans, durere peste masura...abia ma abtineam de la plans cand am vazut-o, avea 2.4 kg, era asa mica... o saptamana de horor, o saptamina de dor, durere fizica, durere de sani, totul, pana cand am primit un inger.... o minune...Au urmat doua saptamani jumatate de internare din cauza la icter si greutate... si acum problema noastra cu icterul mai persista. Asta e cauza suferintei mele si nelinistii... am fost nevoita sa o las cu bunica si sotul pentru o zi sa pot face niste acte dar iar ma doare sufletul.. oare voi putea dormi fara a plange aceasta seara fara iubita mea alaturi? cam asta a fost.. un roman intreg... e cam greu de scris atunci cand sunt probleme, de asta nu am putut posta pana acum. O seara frumoasa.. sanatate dragi femei si iubiti copilasi!