Hello! Nu stiu de ce nu se vorbeste si despre partea putin mai intunecata a sarcinii, atunci cand se povesteste.. Sau sunt doar eu ghinionista si majoritatea mamicilor sunt zen si au sarcini mega usoare. Nu vreau sa sperii pe nimeni, vreau doar sa spun ca sarcina are si parti mai proaste, momente cand simti ca cedezi.. Am mai auzit la unele mamici ca nu au iubit faptul ca au fost gravide, dar asta nu inseamna ca nu iti iubesti copilul. Si eu desi le povestesc tuturor simptomele mele, nu o fac cu rautate, la modul sa le zic "nu faceti copii", ci din contra..nu toate suntem la fel, e un sentiment minunat sa stii ca in tine creste un copil, dar starile si simptomele prin care treci, nu sunt deloc minunate :))) sau cum ziceam, sunt eu un caz mai ghinionist. Hai sa povestesc putin despre sarcina mea, pana acum, in prezent avand 32 de saptamani. Din saptamana 7 pana in saptamana 20 am avut greturi, stari de rau, oboseala, dormeam si din picioare, pilozitatea excesiva care a aparut atunci si inca arat ca o maimutica, nu suportam mirosurile, nu suportam nimic, durerile de spate au inceput sa isi faca aparitia, m-au durut sanii o luuunga perioada de timp si aveam dureri ca cele menstruale, pentru ca uterul se marea. Din saptamana 22 durerile de spate s-au amplificat (noroc cu perna de gravida, pe care, o recomand din inima!!), durerile de inghinali au aparut si ele, o buna perioada am mers mai mult cracanata :))), daca merg sau stau in picioare mai mult de 15 minute, mi se intareste burta, obosesc, ma doare intre picioare, trebuie sa ma odihnesc neaparat, am inceput sa retin apa si sa mi se umfle ocazional picioarele (slava cerului ca pana in prezent, nu am avut prea multe episoade de picioare umflate!). Odata cu venirea trimestrului III, burta a crescut si ea (inca o data, slava lui Dumnezeu ca nu o am mare, ca ma chinui cu ea asa oricum....), greturile au revenit, mai nou orice mananc imi provoaca greata, burta mi-e incomoda, nu ma mai pot apleca, nu mai pot face lucrurile obisnuite, obosesc si cand vorbesc, imi ia vreo 5 minute sa ma ridic din pat (si nu glumesc:)))!!), merg tot mai des la baie, daca stau in pozitie sezut lui bebe nu ii place si ma loveste cu picioarele cat sa ma intind, daca ma pun pe o parte si sta si el pe partea aia, se impinge in pat pana ma intorc, ziua as dormi-o non stop, insa noaptea nu ma pot odihni deloc, dorm cam 3 ore legate dar degeaba..nasul e infundat toata noaptea, ma lupt cu caldura din greu, au inceput si contractiile false...arsuri am destul de rar, depinde ce mananc, dar am! Hemoroizii, constipatia, scurgerile (de e nevoie de aproximativ 2 luni sa stau cu tampoane zilnice, altfel nu fac fata intr-o zi), durerile de picioare, calcaie, greutatea (nu am luat mult in greutate, insa se lasa presiune dim cauza greutatii lui bebe), durerile de spate si mai accentuate... Si cred ca lista continua.. Sunt curioasa pana la finalul sarcinii daca lista se dubleaza:))) probabil imi va fi si mai greu, burta crescand mai mare.. Dar, per total, se merita! Nu incerc sa descurajez pe nimeni, cum ziceam, e un sentiment unic sa simti picioare in coaste sau pumni in ficat:))), dar cand stii ca creste un copil in tine, te gandesti ca merita sa induri toate simptomele... Plus ca trece fooaaarte repede! Nu apuci sa realizezi toate astea, ca deja se termina... Si o iei de la 0, alaturi de bebelusul tau! ?? (si da, in poza stau intinsa pe jos pentru ca am obosit..mancand..)
Comentarii