-
Buna, Bondarel! Iata ca avem aproape 8 luni de cand suntem impreuna si mai avem doar putin de asteptat pana cand ne vom intalni (o luna si puuutin). Au fost 8 luni cu bune si cu mai putin bune, cu momente de conectare, de zambete, de "jocuri de fotbal in burtica" si kung-fu, de emotii, dar si de greturi (care nici acum nu au trecut definitiv), schimbari de dispozitie, dureri de burtica si de spate, teama. Stiu ca mai este putin, dar eu ma simt din ce in ce mai rau. Este adevarat ca de data aceasta nu am mai retinut apa ca la fratiorul tau si mainile si picioarele mele inca sunt la dimensiunea normala, dar durerile constante ma supara zilnic. Oboseala isi spune cuvantul zilnic si abia mai reusesc sa fac mancare sau putina curatenie. Noaptea abia reusesc sa dorm si pe langa toate acestea, ma chinuie gandul ca burtica mea pare destul de mica. Poate doar mi se pare, poate sunt eu prea speriata, pentru ca vreau sa fii bine, sanatos, sa cresti si sa te nasti cu greutate normala... Luni am fost la control. Doamna doctor spune ca esti foarte bine, ca te dezvolti normal, ca ai deja 2300 gr si intr-o luna si putin cat mai avem pana la nastere vei ajunge la aproape 3200-3300 gr, dar eu tot imi fac griji. Poate ca sunt eu prea doritoare sa te cunosc si de aceea ma ingrijorez asa. In poza este burtica mea, asa cum arata acum, la aproape 8 luni. Erai linistit cand am facut poza, dar sunt momente in care pare ca burtica mea e patrata, asa te incordezi si te impingi spre exterior. Ai o energie fenomenala si sper ca asta inseama ca esti bine si sanatos. Urmeaza sa ne mai vedem peste 2 saptamani, tot la doamna doctor la ecograf. Tot atunci o sa aflam si cand ne vom atinge prima data si cand o sa te tin prima data in brate. Pana atunci, stai cumintel in burtica, cresti, dezvolta-te si fii fericit. Ne vom intalni in curand!
Comentarii