-
A fost cea mai așteptată zi. Externarea, după 7 zile în spital, era tot ce îmi doream. După 100 de km, am ajuns acasă cu cea mica. Aici ne așteptau bunicii materni și patern, nerăbdători sa își cunoască nepotica. Era atât de mica și firava... După ce au plecat toti, mi-am dat seama ca e un nou început pentru mine, ca trebuie sa am grija de ea sub orice forma și ca are nevoie de mine mai mult decât orice pe lumea asta. I-am facut baita, fără frica pe care o aveam în spital sa nu cu cumva sa i se rupă ceva în corpul ei firav, și de atunci nu am mai avut nicio frica vis-a-vis de ea.
Comentarii