-
Pe 13 ianuarie seara, mi-am verificat bagajul încă o data și m-am pus în pat sa ma odihnesc câteva ore pana aveam sa plec. La ora 3 noaptea am plecat spre spital, la 6 am întrat pe poarta spitalului, plina de frica și griji. Mi s-a făcut fisa de internare, am sunat-o pe dna doctor, a vorbit cu asistentele și le - a spus ce trebuie sa îmi facă. M-au dus în sălile de travaliu,mi-au pus o perfuzie și au zis sa aștept. La ora 9:20 au venit sa ma ia spre sala de nașteri... La 9:30 a venit minunea, iar operația a durat o ora... Am fost dusa la terapie intensiva sa fiu sub supraveghere, iar la ora 14 am făcut primii pași... Au fost multe nașteri în ziua aceea, iar paturile de la terapie erau pline.. A trebuit sa ne mutam câte una la terapia de la etaj ( spitalul nu are lift).. Asa ca pe la ora 16 urcam scări împreună cu dna asistenta. Nu e atât de grea recuperarea dacă te ridici repede din pat... Au fost dureri normale, sa zicem, ca la menstruație, nimic mai rău. Am fost una dintre mămicile norocoase ca a 2 zi dimineața sa merg pe picioarele mele sa îmi vad bebelușa
Comentarii