Camera bebelușului nostru este de fapt camera noastră. Cel puțin până crește mai mare, fetița va avea pătuțul în camera noastră. Vreau să o simt mai aproape de mine! Recunosc, încă nu am montat pătuțul, hăinuțele ei încă nu sunt aranjate frumos pe rafturile ei în dulap, dar simt că e binevenită oricând în cameră așa cum e. M-am gândit cum o să așez pătuțul lângă patul nostru, unde îi voi face un cuibușor al ei pentru hăinuțe, unde voi așeza câteva jucării pentru a colora puțin atmosfera. Mi-e teamă să nu fie un copil prea gălăgios, căci mama mi-a povestit că eu aveam, când eram mică, reprizele de plâns programate: mă culcam plângând, mă sculam plângând. Nu că m-ar deranja prea tare la ureche, ci mă va durea sufletul că o văd că plânge și eu nu voi putea face nimic care să o aline. Dar pentru această problemă, sunt pregătită să mă plimb prin casă cu ea în brațe.
Pătuțul l-am ales alb, pentru că roz nu aveau. Și e bine, căci dacă vom mai avea un copil, băiat, de exemplu, ne va prinde bine acest pătuț. În schimb, tot ce ține de lenjerii, apărătoarele laterale, pernuța, toate acestea sunt în culori vii, roz, roșu, galben, de fetiță cu codiță. Cădița de baie pe care am cumpărat-o este și ea roz. Nu face parte din tabloul ”camera copilului”, dar ne va vizita de câteva ori pe săptămână. Avem și baby nest! Alb cu roșu. Pe acesta o să-l folosim mai rar, gândesc eu, și îl voi așeza probabil în pătuțul ei. Nu prea doresc să o așez acolo, deoarece cel mai indicat este să stea pe o suprafață dreaptă, adică direct pe salteaua pătuțului.
M-am uitat să dau comandă și de niște stickere, mi-ar plăcea niște animăluțe, deși eu optez pentru simplitate, undeva într-un colț al camerei, pentru a aduce puțină veselie atunci când bebelina va plânge. Încă nu sunt sigură dacă voi lipi pe pereți aceste desene, dar iau în calcul. Mai interesante mi s-ar părea și niște luminițe colorate, care să funcționeze permanent, în spirit de compasiune pentru o mamă super obosită.
Lucrurile necesare( biberoane, pampers, șervețele umede) am plănuit să le așez cât mai aproape de pătuț, ca să-mi vină mai ușor nopțile. Am și o serie de cărți legate de sarcină și primii 2 ani de viață ai copilului. Și acestora o să le găsesc un loc special, pentru că vreau să citesc, când o să pot. Mi se par foarte interesante. Camera bebelușului, se pare că e camera tuturor, dar ce contează e că fetița va fi înconjurată de toți membrii familiei și de iubirea lor.
După ce voi termina curățenia, căci vreau să fie cât mai aproape de marele eveniment, abia aștept să reamenajez și să îi aranjez colțișorul ei. Probabil că mă voi uita toată ziua la lucrurile ei și îmi voi imagina serile ce vor deveni zile alături de ea. Dar, asta înseamnă să fii părinte, nu?
Comentarii