Mi-am cumpărat o carte destul de interesantă legată de sarcină, naștere, creșterea copilului și, sincer, am aflat muuuuulte lucruri interesante. De la bolile pe care le poți face în sarcină, până la explicarea fiecărei etape din nașterea propriu-zisă. Până când am ajuns în trimestrul 2 de sarcină nu prea mi-am pus multe întrebări. Pornisem la drum doar cu ideea că îmi doresc să nasc natural, și asta pentru că mă sperie mai tare operația. Am descoperit, citind această carte, cam care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni în parte. Și nu sunt deloc plăcute, nici colo, nici dincolo.
Mama și soacra mea au născut natural. Experiențele lor nu au fost chiar atât de neplăcute, însă, din ce mi-au povestit, nu a fost nici ușor. Tot mai aud sfaturi de genul ”Fă mișcare, plimbă-te, ca să poți naște ușor...”. Uneori corpul nu ține cont de vrei tu, el face ce l-a înzestrat natura, uneori mai săracă la unele femei. Deci, am pornit la drum cu ideea că nasc natural, căci na, este un lucru fiziologic, aproape toate femeile au trecut prin asta. La un moment dat, la controalele de rutină, domnul doctor mi-a spus că am placenta previa, ceea ce modifica puțin planurile mele. M-am speriat pe moment, nu prea voiam să accept ideea asta, eu eram pornită pe a mea. Plus că bebelina avea și ea cordonul înfășurat de gât și m-am gândit că și asta ar putea fi un impediment.
Toate cunoscutele, prietenele și verișoarele mele au născut prin cezariană, în ultima perioadă. Trebuie să recunosc că sunt o fire mai pudică, mi se pare jenant întregul proces de naștere naturală. Mai ales, dacă nimerești și niște moașe/asistente mai dure așa. În cartea pe care o am se recomandă tot mai mult nașterea naturală. Ba chiar nașterea naturală după cezariană!!! Este un proces mai greoi, riscant, dar asta se recomandă, cel puțin în alte țări. Așadar, dată peste cap de cele aflate, luam în calcul și varianta de cezariană, dacă este recomandarea medicului. Însă toate s-au așezat cum trebuie și placenta mea a urcat mai sus, ceea ce nu mai reprezintă un pericol pentru nașterea naturală.
Mi-au apărut câteva filmulețe pe rețelele de socializare, cu femei care nășteau... Vreau să spun că mi s-au părut .... femeile alea sunt niște eroine, în general femeile care nasc, ori natural, ori prin cezariană, sunt demne de tot respectul. După ce că corpul suferă atâtea modificări, te chinui cu dormitul, cu mâncarea, mai apare și procesul acesta epuizant, plus ce mai ai de îndurat după naștere. Deci, mi s-a făcut pielea de găină și am zis ”Eu nu mai nasc. Mi-e frică și să nasc natural, și să fac cezariană. Deci nu mai nasc nicicum.” Emoțiile m-au încărcat acum pe final de sarcină. Simt că nu aș putea să trec prin acest întreg proces, nu mă văd în stare să fiu și eu o eroină cum sunt acele mămici. Singurul impediment de care mi-a menționat medicul ar fi greutatea copilului. Bebelina e cam lunguță și se prea poate să fie și mai grea și atunci e posibil să nu fiu aptă din perspectiva bazinului. Sunt curioasă ce sfaturi și recomandări mai primesc la următoarele controale. Cumva, tot o să nasc. Nu vreau să mă gândesc încă la dureri și tot chinul aferent, la simptomele urâte și grele ce vor însoți nașterea și perioada de după, dar sunt conștientă de ele, știu că vor urma. Sper doar ca minunea noastră să mă poată distrage de la toate acestea și, pentru ea, să mă lupt cu aceste lucruri.
Legat de cezariană, o verișoară mi-a povestit experiența ei, neplăcută. Procesul în sine nu e ceva de speriat, dar momentele ce urmează sunt destul de grele. În general, primesc încurajări de genul ”Hai că mai ai puțin și după aia vine greul!” :))) Foarte amuzant, ținând cont că am avut o sarcină care m-a epuizat până acum. După ce nasc, voi fi stoarsă de tot. Eu încă sper să pot naște natural. Dacă nu, fac ce îmi recomandă doctorul și ce e cel mai bine pentru mine și copil.
Comentarii