-
Jurnal de sarcină
După operație soțul a fost primul care a primit pozele cu bebelușul. Emoția a fost mare, nu mai avea cuvinte, era jos în fata maternității și aștepta vesti despre fetele lui. A reușit sa vadă fata, chiar în ziua operației, nici nu mai avea cuvinte. Cat am stat în spital am încercat sa-i trimit cât mai multe poze cu bebelina pentru a se bucura. Fericirea era maximă. După 5 zile de stat în spital, a venit și ziua cea mare când am plecat acasă, era într-o zi de marți. Tati a venit după noi, pregătit cu hăinuțe, combinezon și scoică (toate pregătite dinainte). Întâlnirea s-a produs pe holul maternității, deoarece vizitatorii nu aveau voie să între în salon. Bebelușa a fost pusa în bratele tatălui, care nu știa cum sa o țină (a rămas înlemnit) 🤣
În ziua externarii, tati a fost primul care a venit după noi, celelalte cupluri urmând sa plece după noi. Atunci când am ajuns acasă ne-a așteptat cu baloane și flori. Am avut cea mai mare bucurie, mă simțeam iubită, fericită, împlinită. Toată ziua tati a stat cu fata, iar pe mine acest lucru m-a ajutat enorm pentru a putea face o baita și a ma relaxa lângă ei. Momentele tata- fiica au fost extraordinare, s-au cunoscut, tati a pregătit masa, a schimbat scutecului, dar a si supravegheat-o în timpul somnului. Atunci am simțit ca am reușit și ca devenisem o "familie".
Comentarii