-
După operație eram nerăbdătoare sa vad pozele cu ea. În fisa de internare era si un punct in care ne punea sa alegem daca dorim poze cu bebelusul. Cred ca e cel mai minunat lucru si cel mai îmbucurător, deoarece ai posibilitatea de ea vedea bebelina. Deja îmi era dor de ea și așteptăm să o stâng în brațe. În capul meu erau doar gândul " seamănă mai mult cu mine, seamănă mai mult cu soțul?!". A doua zi ne-am reîntâlnit bucuroase. Nu va pot explica în cuvinte sentimentele pe care le-am avut atunci când am strâns-o pentru prima data în brațe. Atunci am înțeles că bebelina mea a vrut sa ma facă cea mai fericită mămică de 8 martie. Nu-mi mai puteam lua ochii de la ea și nu-mi venea sa cred ca ea a crescut în burtica la mine. Ochișorii, guriță, năsucul, totul era perfect la eq. A fost o zi de neuitat cu sentimente care nu se pot descrie în cuvinte. Majoritatea colegelor îmi spuneau ca toate durerile vor trece și se vor uita. Chiar asa a fost, deoarece nici nu mai știu când am născut, parca totul a fost un vis.
Comentarii