-
Jurnal de sarcină
Acum 3 săptămâni am fost la control pentru a vedea ce face bebelina și a fixa cu d-na doctor cum voi naște. D-na doctor mi-a spus că bebelina o sa mai stea în burtica și că nu pare sa aibă de gând să înflorească precum ghiocelul. Luni seara m-am simțit tare rău, stare de vomă, contracții, eliminarea dopului gelatinos. Am crezut ca nu e nimic grav, dar marți dimineață am sunat la d-na doctor pentru ai spune ce s-a întâmplat. Răspunsul d-nei doctor a fost sa vin cu bagajul la spital pentru a ma vedea. Când am ajuns nici nu am apucat sa ma dezmeticesc bine și deja mi-au spus sa ma îmbrac în camasa și sa-mi iau papucii ca intru în operație. Parca nu-mi venea sa cred, nici nu voiam sa ma dezbrac, atât de socata eram. Fiind la prima sarcina totul era nou pentru mine și nu știam cum sa reacționez, eram și emoționată și speriata, dar și încrezătoare că toată lumea îmi vrea binele și o sa fie totul bine. M-am lăsat în voia lui Dumnezeu și am sperat că totul o sa fie bine. A fost un moment emoționant când mi-am auzit bebelina plângând și am vazut-o pentru prima oară. Nu-mi venea sa cred ca in burtica la mine a crescut asemenea minune. Totul a decurs excelent, m-am dat jos din pat tot în acea zi. Nu pot spune ca a fost un moment plăcut, dar am făcut asta încrezătoare că o bunul Dumnezeu este alături de noi.
Comentarii