-
După operație , m-am trezit făcând convulsii sau având convulsii . Nu avusesem pana atunci deci nu știu exact cum sa spun . Auzeam asistentele vorbind ca nu trebuia sa se riște domnul
Doctor ca sigur nu -și revine .🙈 eram speriata , cu tensiune , anemică și pierdusem mult sânge , asta știam . M-am trezit și am întrebat de bebelusul meu ce face, mi au spus ca au grija de el ca nu o sa pot câteva zile sa ma ocup eu . Și așa a fost . O zi jumătate nu m-am putut ridica . Când mi am văzut operația -23 de copci pe verticala , am leșinat . Nu îmi venea sa cred ca am ales nașterea naturală pt ca burta mea sa rămână intacta și am ajuns așa . Afara ploua , iar starea mea era influențată de vreme. Așa a fost toată săptămâna . Am încercat sa vorbesc cu fetița și soțul meu pe videocall. Un eșec . Nu vorbisem niciodată cu ei , nefiind unul lângă altul , la distante foarte mici . Ne sunam pur și simplu și plângeam , eu pe o parte , ei pe cealaltă . Primele 3 zile așa au defilat . După ce mi-au adus bebelusul și mi-au scos furtunul ce-l aveam după mine a fost mult mai bine . Dar tot nu ma puteam dormi , nefiind la mine acasă . Credeam ca voi fi externată după 3 zile , la fel ca fetele cu cezariana . Dar nu a fost așa . Bebelusul s-a mutat cu mine in salon . Era o dulceața , cu ochii negri și fățuca mică . Simteam ca ma topesc lângă el ; dupa 3 zile l-am alăptat , Doamne, câte dintre voi adorați sa va țineți puiul la piept !? Efectiv uitam de tot din jurul meu . Dormea bebelusul câte 3-4 ore ziua si nopțile întregi , făceam furia laptelui , ma mulgeam si priveam in jurul meu mamele care se chinuiau sa se mulgă sau sa își hrănească copiii cu seringa , un chin dacă ma întrebați pe mine . Ii Mulțumeam lui Dumnezeu pentru ca am lapte si nu trebuie sa ma chinui cu asta . Bebelusul meu nu plângea , stătea cuminte la baie si asta ma bucura enorm . Cu emoții ma ocupam de el , îl schimbam , mai greu cu Înfășatul , Dar pana am plecat din spital am știut sa fac si asta . Asistentele , doctorii , se comportau si îmi vorbeau foarte frumos , nu țipau ca la celelalte , nu se rasteau si nu ma repezeau . Sistemul nostru e unul complicat , nu te lăsau sa ai pe tine cămașă de noapte de acasă , dar nici ei nu aveau sa îți dea când te Udai de la lapte sau când o murdăreai de sânge . Un lucru foarte nașpa , din punctul meu de vedere . Eram amorțită de la sâni in jos . Cu teama mergeam la baie , cu grija ma spălam . Ma alina gândul ca o sa fiu acasă , in camera mea proaspăt renovată si aranjata pentru noi . Sfârșitul săptămânii a venit . Vineri dupa masa m-au anunțat ca deși nu se fac externari in Weekend , duminica o sa plec . Imi exploda sufletul de emoții si bucurie . Nu mai simteam nicio durere , nimic . Doar ma bucuram ca nu o sa i mai văd pe ai mei pe geam și o sa fiu lângă ei in curând , toți , ca o familie .
Comentarii