Chiar de la inceputut sarcinii am fost sigura de doua lucruri: ca vreau sa nasc prin cezariana si vreau sa alaptez. In primele luni am citit multe opinii in legatura cu aceste doua subiecte ca sa inteleg si cealtalta perspectiva si sa ma asigur ca sunt intradevar alegerile corecte pentru mine. In legatura cu modalitatea de nastere aproape m-am razgandit dupa ce am citit despre beneficiile unei nasteri naturale (tot la cezariana am ramas, fiind cea mai potrivita pentru mine). In legatura cu alaptatul la san, cu cat am citit mai mult cu atat mi-am dorit mai mult acest lucru, care a dus la si mai mult citit ca sa fiu cat de informata si educata pe acest subiect sa pot sa imi indeplinesc aceasta dorinta. In acest moment consider ca sunt destul de pregatita, cel putin teoretic, cat sa am incredere ca o sa reusesc. Un gand care ma macina putin acum este cat de dezamagita o sa fiu in cazul in care dintr-o anumita cauza nu o sa pot alapta. Mi-e putin teama sa nu ma afecteze asta foarte mult, mai ales intr-o perioada sensibila emotional, si incerc sa imi spun ca este in regula si daca va trebui sa manance lapte praf, ca multi bebelusi (inclusiv eu) au crescut asa. Dar mi-e totusi putin greu sa accept asta asa ca raman cu atitudine pozitiva si imi spun ca totul o sa fie bine iar alaptarea o sa fie experienta care mi-o doresc.
Comentarii