ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Ne apropiem usor usor de final, de ziua in care o sa te cunosc, minunea mea. Pana acum cateva saptamani cateodata uitam ca sunt insarcinata si aveam des momente cand aveam realizarea "Vai, este un pui de om in burtica mea!". Pot sa spun ca am avut o sarcina extraordinar de usoara si am putut sa ma bucur de fiecare zi - citind carti de sarcina si cresterea copiilor, crosetand tot felul de lucrusoare pentru tine, si facand plimbari in fiecare zi. Insa in ultimele saptamani am inceput sa resimt din ce in ce mai mult faptul ca sunt insarcinata. Burtica a crescut incredibil de mult si au aparut anumite discomforturi si dificultati. Nu ma mai pot ridica din pat normal ci trebuie intai sa ma rostogolesc pe o parte (cateodata si asa pare imposibil de facut) iar apoi sa imi las picioarele jos si cu ajutorul mainilor sa ma ridic in sezut. Dupa manevra asta trebuie o mica pauza ca raman fara rasuflare dupa care ultimul heirup! si sunt in picioare. Coregrafia asta trebuie facuta de vreo 4 ori pe noapte iar eu nu pot sa inteleg de unde am atata lichid in mine de trebuie sa merg la baie de chiar asa de multe ori. S-au instalat si dureri de solduri si spate, iar inchieieturile imi trosnesc mi se pare ca la fiecare miscare. Cu constipatia ma mai chinui din cand in cand dar incerc sa o tin sub control mancand cat de multe fibre pot.
Cu toate astea iubesc sa fiu insarcinata si ma tot minunez in fiecare zi de ce este in stare sa faca corpul meu, corpul uman de fapt. Este intradevar un miracol.
Comentarii