-
Am ajuns si in saptamana 37. Contractii nu foarte dese si nici dureroase, arsurile dar si insomnia isi fac simtita prezenta. Am constatat ca noaptea nu mai este un moment atat de bun pentru somn, dar somnul de la amiaza face cat un somn de noapte...poate nu la fel de odihnitor..dar tot e mai bine decat deloc.
Pofta de mancare e tot mai mica, drept dovada nu am mai luat in greutate in ultima saptamana.
Bebe e destul de activ, se misca pana la nivelul coastelor si al stomacului, cauzand arsurile.
Face fel de fel de modele pe burtica...stiu ca abia asteapta sa iasa..dar oare mami e pregatita?
In ultima vreme am incput sa realizez ca e ceva real si ca eu chiar am un bebe si ca in curand va venii pe lume..dar ma tot intreb oare sunt pregatita pentru maternitate? Ei bine eu spun ca sunt pregatita fizic pentru bebe si pentru nastere, dar psihic nu stiu. Tot am citit in ultima vreme pareri despre nastere ,despre travaliu ,despre alaptare si in ceea ce priveste travaliul si nasterea nu stiu cat de pregatita sunt. Stiu ca dupa ce vor trece toate aceste lucruri ma voi alege cu o minune , voi avea in sfarsit minunea mea, bebelusul meu pe care il voi iubii din toata inima mea. Si mai stiu ca asta ma va face mai puternica si ca doar gandul ca voi avea un bebe imi va da curaj sa trec peste gandurile pe care le am acum.
Tocmai am ajuns la 37 saptamani , bebe din punct de vedere medical ar fi la termen...insa asa cum stiu deja el va veni atunci cand va dorii si cand va fi pregatit.
Am terminat in mare parte bagajul de maternitate, am incercat sa pun tot ce am crezut eu ca ar fi necesar , insa daca am omis ceva desigur ca tati va venii si ne va mai aduce ce va mai fi nevoie.
Inca putin si ne vom tine bebele in brate...am emotii ca si cum asi fi mers la prima intalnire cu sotul meu...poate chiar mai mari. Dar stiu ca sunt emotii constructive.
Comentarii