Sunt mama la randul meu si nu de putine ori am auzit remarca: „Tu te-ai nascut obosita!” Ei bine nu, nu m-am nascut obosita! Ci, de cand am nascut, sunt obosita!
Actul nasterii m-a surprins si pe mine intr-o anumita masura, a fost chiar traumatizant, ca sa nu mai spun ca in afara de durerile fizice si de transfomarile trupului meu au fost si multe emotii pe care la vremea respectiva nici nu stiam bine sa le definesc. Sigur ca imi asumasem faptul ca imi doresc un copil insa nu stiam ce presupune a fi gravida, a naste si a creste un copil. Si eu aveam nevoie de o perioada de adaptare, la fel cum are si bebelusul.
E usor pentru un tata sa vina de la serviciu si sa petreaca doar cateva minute cu copilul lui, la fel si pentru bunicii care vin in vizita, insa mama ramane 24 de ore din 24 cu pruncul ei si asta nu e deloc usor! Ea trebuie sa fie bine-dispusa, sa fie indelung rabdatoare si mereu la dispozitia micutului, care uneori ii testeaza limitele cum stie el mai bine. Da, de cand am nascut sunt obosita! Nu-mi ajung niciodata orele de somn. Cand imi e foame trebuie sa mai astept…imi zic: „voi manca o data cu cel mic.” Ii pregatesc lui mancarea iar pentru mine..nu mai conteaza..mananc ce-i ramane lui. Daca mi-e somn imi spun: „Cand va dormi el o sa dorm si eu!” Dar nu stiu cum se face ca atunci imi amintesc ca am rufe de bagat la spalat, ca sotului nu i-am mai calcat de o saptamana nicio camasa, ca la masa de seara nu am ce pune in farfurie. Si uite, asa renunt la somn alaturi de bebelus ca sa mai recuperez din treburile casnice.
Timpul zboara ca nebunul! Copilul se trezeste si o luam de la capat! Pregateste-i gustarea, schimba-l de scutecel, joaca-te cu el! Si…da.. asta e norocul unei mame! Ca tot ceea ce face alaturi de copilul ei este extraordinar! E fericita cand il tine in brate, e fericita cand il hraneste, e fericita cand ii face baie, e fericita cand il adoarme iar ea nu mai conteaza! Ea nu mai e pe locul 2, nici pe trei..a uitat de ea!
Lipsa somnului aduce insa emotii negative, frustrare, nervozitate, plans si atunci mama ajunge sa spuna ca nu mai poate! Ca a obosit! Se simte coplesita! Sotul vine acasa si nu intelege de ce ea, care sta acasa, e mai obosita decat el. Ies scantei, se aud reprosuri, fiecare are dreptate in felul lui iar mama ii spune:” Asa nu mai merge! Trebuie sa ma ajuti si tu! Nu mai pot!” Ei bine, a doua zi face totul la fel, din ce in ce mai bine. A mintit cu o seara in urma, se gandeste el!
Nu, n-a fost o minciuna ci un strigat de ajutor! Ceea ce nu stiu barbatii, fiindca nu le-a fost dat acest har, este ca femeia care este mama are in interiorul ei o forta extraordinara prin care isi resusciteaza toate circuitele si care o ajuta pe zi ce trece sa fie mai buna, sa fie prezenta, sa fie rabdatoare, iubitoare si calda iar toate aceste lucruri le face pentru pruncul ei. Asta numim uneori puterea sacrificiului. Nu, nu e sacrificiu! E in natura MAMEI! Doar ea e capabila de asa ceva!
Majoritatea femeilor au acest instinct si aceasta capacitate de daruire neconditionata. Si multe dintre ele pot trai asa ani in sir. Altele cedeaza nervos si depresia le acapareaza mintea si sufletul precum un demon insatiabil. Oboseala, nervii, stresul, grijile si faptul ca mama nu are niciodata timp pentru ea o desfiinteaza ca identitate. Daca intrebi o femeie care e mama…”cine esti tu”? Iti va raspunde cu seninatate: eu sunt mama lu Maria! E limpede ca a uitat de ea…femeia..cine era oare inainte de a fi mama lu Maria ?
Avea vise, sperante..planuri…da..sigur ca are si azi doar ca sunt visele, sperantele si planurile pentru Maria!
Mamele nu s-au nascut obosite! Ele sunt obosite de cand au nascut! Dragele mele, amintiti-va cine sunteti, nu renuntati la voi! Cand simtiti ca nu mai puteti continua ganditi-va ca daca voi nu sunteti bine nici copilul vostru nu va fi! O mama fericita are copii fericiti. O mama obosita va avea copii obositi, carora le va lipsi zambetul de buze, vor fi seriosi si impovarati de griji ca voi! Iubiti-va mai mult, asezati-va pe o banca cand obositi, chemati alte mame sa va ajute, strigati la sotii vostri si la bunicii copilului sa va dea o mana de ajutor! Indrazniti sa cereti si sa beneficiati de timpul vostru, pentru ca si mamele sunt oameni si au o misiune de indeplinit si inca una foarte importanta!"
Scuzati romanul dar sunt atatea vorbe adevarate.O seara frumoasa si Sarbatori Fericite!!!
Comentarii