-
Anul acestea in sfârșit am reușit sa cununăm finii ce aveau pusă nunta de acum 2 ani însă datorită pandemiei s-a tot amânat. Zis și făcut, emoții, nerăbdare, abia așteptăm o petrecere.
Între timp la munca am avut o activitate și a necesitat sa stau in picioare cam o ora și jumătate, după toată aceasta Nebunie a început sa ma doară nervul sciatic, durerea se lasă pe piciorul drept.
După multe căutări de rochii, care apropo de găsesc destul de greu rochii de nasa pt gravide la un preț accesibil ( pana in 1000 lei) am găsit ceva in final care sa ma avantajeze de la ETIC -rochița de zi si de la MAMALICIOUS- rochia de seara, ambele foarte lejere pentru o zi torida de vara. Încălțările am reușit sa imi iau de la EPICA unele cu toc pătrat gros și de vreo 5 cm și unele de la skechers foarte elegante dar cu talpa foarte moale pt a rezista.
Ne pornim la drumul lung către nunta aproximativ 400 km și cu o raceala și eu și soțul și cu o durere de abia mergeam datorită nervului sciatic și bineînțeles cu multe medicamente atât pt soț cât și pt mine (cele permise in sarcina).
Ziua începe de la 5 dimineața după câteva ore de somn (multe pregătiri și chestii de pus la punct pe ultima suta), ajungem la coafor, pot merge dar șchiopătând. Plecam de la coafor și începe nebunia, multă lume, multe tradiții, caldura mare și eu cu o burtica mare 30 de saptamni, răcita și șchiopătând. Cel mai frumos mi s-a părut la biserica când preotul mi-a permis sa stau jos când oboseam și a grabit putin toată cununia ce trebuia sa dureze in total 2 ore (nunta+botez).
Am ajuns la restaurant, ne-am relaxat și noi și mirii, eu chiar am reușit sa dansez putin și sa rezist toată nunta.
In concluzie este destul de greu sa nășești cu o burtica așa măricică, răcită si cu dureri de spate însă a fost o experiența foarte frumoasă, mi-as fi dorit sa fiu mult mai activă însă am reușit să plecam înapoi in București fără sa nasc pe acolo (datorită efortului depus).
Comentarii