ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Totul a început vineri, cu o durere cumplita de cap ?i cu o tuse, mai mult în gluma. Tudor a tu?it ?i el, dar sporadic... nu parea sa fie ceva serios. Sâmbata, aceea?i durere cuplita de cap la mine. Tudor – doar tuse. Eu n-am luat nimic, ca de obicei, o fac pe-a viteaza. De fapt, cred ca e mai mult comoditate. Lui bebe i-am dat Stodal. Duminica diminea?a – stare cumplita eu, tuse mai accentuata Tudor... ?i astfel ?i-a facut debutul o viroza de toata frumuse?ea care între timp a doborât-o ?i pe Elisa. Pe scurt – febra foarte mare, dureri musculare, tuse cumplita ?i... mai e nevoie de altceva? Dupa ce luni ne-am întors cu o lista întreaga de medicamente de la medicul de familie, noaptea trecuta a atins apogeul. Eu sunt deja cu un pas înainte, am trecut de etapa critica sau cel pu?in a?a cred, dar adult fiind, suport altfel. Însa ei, mititeii... s-au chinuit toata noaptea. Am patrulat între dormitoare, cu ceaiuri, medicamente, termometru... De la miezul nop?ii pâna spre diminea?a ajunsesem sa fac deja turul casei de prea multe ori încât sa mai ?tiu cât e ceasul ?i ce mai urmeaza... ?i peste toate astea, trebuir administrative... ma duc la serviciu, nu ma duc? (of, con?tiin?a asta... parca mi-ar face cineva statuie...). Nu, clar, nu ma duc. Diminea?a la 6 abia ma ?in pe picioare ?i febra copiilor abia s-a potolit. Sun la seriviciu, unde ?tiu ca am parte de în?elegere. Sun bona, apoi îmi notez în gând ce am de facut – medicul, farmacie, cumparaturi rapide ?i... ?i... prin u?a întredeschisa a dormitorului Elisei îi zaresc pe amândoi, ghemui?i su paturi. Tudor sforaie ca un pitic. Elisa e ciufulita ?i are fruntea transpirata... dar îi simt lini?ti?i pe amândoi. Dorm, în sfâr?it, dupa o noapte cumplita. ?tiu, ?tiu, pot fi alte nop?i, ?i mai cumplite... Nu ma satur sa îi privesc ?i îmi trece prin minte iar ?i iar acela?i gând – sunt o fiin?a norocoasa, pentru ca am doi copii minuna?i. Ma sprijin de tocul u?ii ?i, daca n-a? ?ti ca e imposibil, cred ca a? adormi a?a, în picioare, privindu-i... Dar îmi alung iute somnul cu o întrebare care mi-a venit în minte pe la 3 noaptea: de unde au oare mamele astfel de puteri supraomene?ti încât sa poata purta cu ele prin viata atâtea poveri nebanuite...? Îmi dau seama ca acesta e doar începutul ?i nu, nu ma lamentez, ci doar ma minunez cât de fascinant ?i de intens sentiment, în toate sensurile posibile, este acela de a fi mama.
Comentarii