N-am în?eles ?i nu voi în?elege niciodata aceasta sintagma. N-am în?eles-o nici când eram eleva ?i nici acum, când sunt parinte ?i profesor. Vacan?a este pentru odihna, îmi spunea întotdeauna tata, care, la rândul sau este profesor. ?i cred ca mi s-a întiparit atât de bine în minte acest lucru, copil fiind, încât acum, când aud de teme pentru vacan?a am aceea?i reac?ie de pe vremea aceea, de demult. E drept ca între timp am devenit totu?i mai toleranta, de?i toleran?a aceasta suna a paradox. Le dau ?i eu uneori teme de vacan?a copiilor, dar întotdeauna o fac mai degraba for?ata de împrejurari (examene, dorin?e ale parin?ilor etc.). Ma mustra însa de fiecare data con?tiin?a ?i atunci le transform în teme „op?ionale”. În tot cazul, mi-a revenit zilele acestea revolta din copilarie când am constatat ca Elisa are teme pentru vacan?a – o vacan?a scurta de altfel ?i în care sarbatorile de iarna ar trebui sa fie vedeta timpului liber ?i nu temele. Pe moment nici nu am ?tiut cum sa reac?ionez... Sa o pun sa lucreze cte pu?in în fiecare zi? Pai ce fel de vacan?a mai este asta... ?i, în plus, când oare sa faca teme, printre cumparaturi de Craciun, împodobirea bradului, mers la patinoar, colindat ?i alte activita?i care îi bucura pe copii în aceasta perioada. Am optat a?adar pentru a doua varianta – facem temele în ultimele zile de vacan?a, adica în weekendul de dinainte de reînceperea ?colii. N-o fi tocmai pedagogic, dar macar i-am lasat copilului bucuria de a se relaxa dupa un semestru plin. A?a ca în acest weekend ne reintram ?i eu ?i Elisa în roluri – a lucrând de zor compuneri ?i portofolii, eu corectând teze date înainte de vacan?a.
Comentarii