Incarcat in Personal - #cafea #dimineata #nostalgie #Melancolie #parc
1.338 vizualizariMi se întâmplă uneori să-mi amintesc... de clipe ce păreau uitate, de tot felul de întâmplări care cândva m-au făcut să vibrez ori de întâmplări care atunci, demult, păreau atât de neînsemnate. Mă năpădesc uneori toate amintirile deodată, atunci când mă aștept mai puțin... ca și cum cineva, undeva, știe că am nevoie din când în când să îmi rememorez frânturi din trecut ca să pot să continui să trăiesc în prezent.
Azi, bunăoară... am plecat în fugă de dimineață, cu treburi prin oraș. Nu apucasem să-mi beau cafeaua, așa că între două cozi la bancă și o programare la coafor mi-am luat un răgaz de 15 minute să-mi savurez cafeaua în parc. Inspirație de moment. M-am oprit la întâmplare pe una dintre alei și m-am așezat cuminte pe o bancă ce își aștepta încă oaspeții matinali. Nu-mi propusesem nostalgii matinale, dar m-au invadat amintiri cu fiecare sorbitură de cafea. Aleile începeau să forfotească... dimineața în parc sunt de obicei bătrâni...și copii cu bone...și mulți porumbei. M-am simțit oarecum ruptă din peisaj, dar am realizat într-o cliă că prezena mea acolo nu era sesizată de nimeni oricum. Așa că mi-am permis să-mi savurez cafeau și amintirile într-o liniște bizară... Și câte amintiri... într-un parc pe aleile căuia calc de mai bine de 20 de ani... Mi s-au împleticit deodată toate sub gene într-o lacrimă care stătea să se prelingă pe obraz... Liceu, studenție, prima iubire, nopți boeme, apoi râsete de bebeluși, căruțuri pe asfalt, țipete voioase, tristeți efemere, singurătăți... toate mi s-au insinuat treptat într-un soi de melancolie prelungită ca a dispărut brusc odată cu ultima înghițitură de cafea și cu un oftat adânc. Câte amintiri... Le-am așezat pe toate la locul lor și mi-am continuat ziua cu o veselie neobișnuită și o poftă de viață după care tânjesc de ceva timp. Avem nevoie, se pare, uneori, de câte o dimineață cu amintiri, ca să nu uităm cât de frumos poate fi totul, într-un final...
Comentarii