Nu sunt si nu voi fi niciodata un mare fan al fanatismului suporterilor sportivi sau de orice alta natura, a fel cum nu sunt un mare fan al ordinii impuse cu forta de catre minunatele ”organe” în cele mai variate împrejurari sociale. De asemenea, sunt de acord ca exista peste tot echilibru si dezechilibru si ca lumea nu e perfecta. Dar nu pot sa nu ma revolt când vad o scena grotesca si absurda pentru pretentiile de lume civilizata si avansata a secolului al XXI-lea, în care încep sa regret pe zi ce trece din ce în ce mai mult ca m-am nascut. Mi-au picat sub ochi adineauri imaginile hidoase ale unor politisti care bat un suporter sub ochii copilului sau care tipa ingrozit cand isi vede tatal tintuit la pamant. Si mai ridicola mi se pare atitudinea ipocrita a unuia dintre politisti de a-l imobiliza pe copil si de a-i feri privirea pentru a nu vedea cum colegii sai il bat pe respectivul tata suporter. Nu stiu ce o fi facut impricinatul, dar imi imaginez ca nu pusese totusi vreo bomba si nu declansaze vreun razboi mondial astfel incat sa fie bruscat sub ochii propriului copil. Si chiar de ar fi fost asa, cât de imbecil trebuie sa fii ca sa marchezi pe viata probabil un copil cu astfel de scene violente? Este strigator la cer! Si da, se întâmpla în Portugalia zilelor noastre, într-o tara care promoveaza spiritul si valorile europene, dar unde se pare ca gradul de inteligenta al celor care ar trebui sa apere populatia de fortele raului este masurat în alte dimensiuni decât cele pe cre le stim noi, oamenii normali...
Comentarii