Teme, teme ?i iar teme

Teme – un cuvânt la care copiii fac alergie, indiferent de cât de multe, de pu?ine, de grele, de u?oare, de plicticoase sau de atractive ar fi. Simt asta de fiecare data când dau teme la ?coala, de fiecare data când verific teme, de fiecare data când copilul meu are de facut teme. ?i în ultima vreme am început sa îmi pun foarte serios întrebarea daca nu cumva copiii au pe buna dreptate aceasta aversiune fa?a de teme. Sursa medita?iei mele din aceasta dupa-amiaza este chiar ziua de azi, în care Elisa a facut teme ?i a înva?at de la ora zece diminea?a pâna pe la ora cinci dupa-amiaza, cu pauze, evident. De obicei face sâmbata acest exerci?iu, tocmai pentru ca duminica sa se deconecteze total ?i sa se relaxeze pentru a începe o noua saptamâna de ?coala. Saptamâna asta am schimbat ordinea, pentru ca ieri am fost într-o mica excursie. Dar chiar ?i a?a, nu pot sa nu remarc faptul ca temele au devenit o corvoada pentru ea, copil de altfel silitor ?i dornic de evolu?ie pe toate planurile. E drept ca în weekend face teme nu doar pentru luni, ci ?i pentru mar?i, dar asta din motive pragmatice, pentru ca lunea are ore pâna la trei, iar mar?ea are lec?ii grele în general. Uneori ma revolta aparenta ei blazare ?i încerc sa în?eleg. Astazi însa mi-am dat seama ca pe buna dreptate copilul meu a ajuns sa deteste temele. Fac un clacul simplu ?i îmi dau seama ca în condi?iile în care un adult munce?te opt ore pe zi, este absolut nefiresc, nedrept ?i aberant ca un copil sa aiba 7 ore de cursuri la ?coala ?i sa i se pretinda ca acasa sa mai faca înca cel pu?in 3 ore teme. Iar pe lânga ele proiecte, lecturi suplimentare ?i disponibilitate pentru performan?a, concursuri ?colare ?i activita?i extra?colare. În ce lume traim? Pe de alta parte, în?eleg foarte bine ?i tendin?a profesorilor de a supraîncarca elevii cu teme pentru acasa, pentru ca este practic imposibil ca în 50 de minute cât dureaza o ora de curs sa te împar?i în mod egal la 30 de elevi cu nevoii diferite, cu personalita?i diferite, cu ritmuri de înva?are diferite, în condi?iile în care programa ce trebuie parcursa te obliga la o cursa infernala, contra cronometru printr-o materie stufoasa, adesea lipsita de aplica?ii practice efective ?i a carei finalitate se rezuma de cele mai multe ori la ob?inerea unei medii mari la sfâr?it de semestru sau a unei note bune la vreun examen de absolvire. Radacina absurdului este, a?adar, în alta parte, iar problema este ca cei care în?eleg asta nu prea au instrumente ca sa schimbe ceva, iar cei care pot produce schimbari în sistem sunt rup?i se pare de realitatea efectiva... a temelor pentru acasa. E un cerc vicios din care nu ?tiu cum sa ies nici ca parinte, nici ca profesor. Un lucru l-am înva?at însa cu siguran?a: nu-mi mai cert copilul pentru ca nu are chef de teme sau pentru ca nu î?i face întotdeauna temele la timp ?i cum trebuie. În schimb o încurajez constant pe Elisa sa fie atenta, ochi ?i urechi, la tot ceea ce spune profesorul la clasa.