La revedere scutece, bun venit oli?a!

Suna haios, nu-i a?a? ?i poate cam poetic pentru un subiect ca acesta, dar cred ca toate mamicile ?tiu ce înseamna aceasta schimbare ?i câta bucurie inocenta produce ea. Ca sa nu mai vorbim de schimbarea semnificativa în bugetul familiei. :)

A?adar, am scapat de scutece... lucru firesc pâna la urma, dat fiind ca Tudor are deja doi ani ?i jumatate. Cuuuum, a?a de târziu??? Parca le ?i aud pe unele mamici zeloase, care se lauda cu realizarile lor în domeniu pentru ca ?i-au pus copiii pe oli?a de la vârste mult mai mici. Ei bine, da, a?a de târziu, dar într-un mod cu totul natural, fara pacaleli, trucuri, mofturi ?i chinuri, dupa parerea mea inutile. Am început „antrenamentul” prin august, în colaborare cu teacher de la gradi ?i cu tati, la care Tudor merge des în vizita. Trebuie sa recunosc, de altfel, ca meritul este în mare parte al lui tati, care a fost consecvent cât timp eu am fost plecata din ?ara ?i Tudor a stat cu el. ?i trebuie sa îi mul?umesc pentru asta. În trei saptamâni, Tudor a înva?at sa foloseasca oli?a, cu ajutor, desigur, dar într-un mod care nu a presupus deloc for?area notei sau cine ?tie ce trucuri pe care le-am tot citit prin diverse articole. La început au fost ?i acvcidente, a?a cum e ?i firesc în orice proces de înva?are a unuei deprinderi, dar acum lucrurile au intrat într-o normalitate a?teptata ?i absolut fireasca. Tudor ?tie ca e „baiat mare” ?i ca baie?ii mari nu mai folosesc scutece. E drept ca pruden?a ma face sa îi mai pun totu?i noaptea câte un scutec ?i atunci când mergem cu ma?ina la un drum mai lung, dar chiar ?i a?a, cu scutec cu tot, atunci când necesitatea o cere Tudor spune ca vrea oli?a. ?tiu, nu e nimic senza?ional din ceea ce povestesc eu aici, însa o fac pentru ca de prea multe ori am auzit în jurul meu discu?ii despre oli?e ?i scutece, mituri despre când, cum, de ce trebuie pu?i copiii pe oli?a la vârste care mie una mi separe aberant sa pretinzi unui bebelu? sa înve?e ceea ce oricum va înva?a mai devreme sau mai târziu. ?tiu mamici care au facut asta de la un an sau un an ?i un pic ?i m-am revoltat când le-am vazut tenacitatea ?i satisfac?ia ca în cele din urma, dupa câteva luni de „dresaj” au reu?it. Desigur, e alegerea lor ?i nu am eu dreptul sa comentez...

Ceea ce vreau sa subliniez este ca statul pe oli?a ?i renun?area la scutece este, pâna la urma, un proces care se instaureaza în mod natural, atunci când copilul este realmente pregatit pentru asta ?i ca în niciun caz vârsta la care se întâmpla nu este o masura a inteligen?ei sau cine ?tie ce mare realizare educativa. Se întâmpla pur ?i simplu, la fel ca ?i mersul în picioare ?i vorbitul, cu ajutor firesc din partea celor din jur. Poate ca doi ani ?i jumatate pare unora o vârsta înaintata pentru acest proces firesc, dar mie nu. Poate ca am sacrificat câteva scutece în plus, dar macar ?tiu ca nu mi-am for?at copilul în niciun fel sa stea pe oli?a ?i ca de vreme ce am reu?it sa renun?am la scutece în mai pu?in de o luna de zile, înseamna ca nu am gre?it cu nimic amânând momentul.

Pe scurt, toata lumea e mul?umita, Tudor are o stima de sine în cre?tere, iar noi, parin?ii am mai trecut înca un prag... fara prea mult zgomot, laude ?i sacrificii inutile. Scutecele au devenit istorie, iar oli?a marturie a faptului ca bebe Tudor cre?te vazând cu ochii... Când a trecut oare timpul?