ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Prescolarul - Diverse - #copilarie #educatie #cuminte
1.142 vizualizari?tiu ca felul în care se comporta copiii în parcuri ?i modul în care reac?ioneaza adul?ii din jur, fie ei parin?i ai altor copii sau nu, constituie un subiect aprins de discu?ie pe forumul DC ?i nu numai. Încerc sa fiu obiectiva ?i sa judec lucrurile cât mai aproape de normalitate, desigur o normalitate a mea, definita în conformitate cu propriile standarde de educa?ie pe care nu am preten?ia sa le împarta?easca toata lumea, dar fa?a de care am preten?ia de a fi respectate în virtutea dreptului meu propriu ?i personal la exprimare ?i la opinie ?i în virtutea dreptului meu de parinte de a-mi educa copilul cum cred eu de cuviin?a. Suna a revolta, nu? ?i cam a?a ?i este...
Iata, pe scurt, povestea care m-a inflamat teribil cu câteva zile în urma... Eram cu Tudor în Gradina Botanica. Dupa ce am hoinarit o vreme în ne?tire, ne-am îndreptat spre sere. În fa?a serelor – straturi multicolore pline cu lalele. Lui Tudor îi place sa faca echilibristica pe marginea bordurii care împrejmuie?te straturile. De obicei îl mai cert, însa îmi dau seama ca gre?esc, ca, în fond, nu feace nimic rau, ci doar î?i exercita curiozitatea de copil. Bun... pâna aici nimic spectaculos. La un moment dat, o doamna ma roaga sa îi fac o fotografie cu lalelele, pe aparatul ei, într-o franceza foarte muzicala. Iau aparatul ?i ma pregatesc sa fac poza, în timp ce îi repet lui Tudor pentru a nu ?tiu câta oara ca trebuie sa fie atent ?i ca nu are voie sa calce pe flori. Copilul e tot copil însa... Fix în 5 secunde, cât a durat sa fac fotografia, ?u?ti între lalele. L-am prins de mânu?a ?i am început sa îi explic ca nu e voie, ca nu trebuie sa rupem florile, etc., etc. Dintr-o mi?care gre?ita a calcat o floare ?i a rupt-o. L-am certat ?i i-am spus ca uite ce se întâmpla daca nu o asculta pe mama, ca florile au ?i ele sufle?el ?i le doare... na... explica?ii pe care încerc ?i eu sa le adaptez pentru un copil de doi ani, scapat într-un strat cu flori. În tot acest timp, un nene (ca domn nu-i pot spune), care vindea nu ?tiu ce obiecte handmade, în feelingul lui de artist închipuit a considerat necesar sa înceapa sa urle la mine ca de ce nu-mi educ copilul, ca sunt o iresponsabila ?i ca daca toata lumea ar lasa copiii sa rupa florile s-ar alege praful de stratul acela. Asta în condi?iile în care eu, repet, îi explicam copilului ce ?i cum... I-am spus frumos lui nenea ca este doar un copil de doi acni ?i ca a fost o clipa de neaten?ie care se poate întâmpla oricui ?i ca, dupa cum probabil vedea ?i auzea, tocmai îmi educam copilul. Dar, probabil ca în mintea dumenalui, educa?ie ar fi însemnat sa-mi ?in copilul în vreo lesa sau ceva de genul, cine ?tie.... pentru ca altfel nu îmi explic de ce a continuat cu tonul acela imperativ ?i absurd. Mi s-a facut ru?ine de doamna cu poza, care ?i-a dat seama ca e ceva în neregula ?i a început sa î?i ceara scuze... Apoi, cu nervii întin?i la maxim, am ripostat, spunându-i nenelui pletos ca probabil nu a crescut în via?a lui un copil ?i ca, în fond ?i la urma urmei, educa?ia copilului meu nu este problema lui. Apoi am plecat, lâsându-l în urma, bombanind printre rotocoalele de fum pe care le scotea trângd din ?igara cu care gesticula ?inând, ironie, discursuri despre educa?ie.
M-am întrebat de câteva ori daca am reac?ionat cum trebuie. ?i cred în continuare ca da. Nu am nimic împotriva ca al?i adul?i sa faca observa?ii copiilor mei atunci când gre?esc, atâta timp cât o fac civilizat ?i chiar au o inten?ie buna ?i nu o fac doar dintr-un spirit mali?ios. Ma enerveaza însa la culme cazurile în care al?i adul?i se apuca sa-mi ?ina mie, tot un adult, teoria chibritului în materie de educa?ie, în condi?iile în care se vede clar ca nu ramân indiferenta la vreo traznaie facuta de copiii mei. Nu ma în?elege?i gre?it... nu sunt refractara la sugestii ?i observa?ii, ci doar la oameni fara caracter, care nu ?tiu cum sa ?i pâna unde le permite limita bunului sim? sa comunice cu mine.
Comentarii