-
Totul a inceput exact ca in povesti , cu fix o saptamana inainte de nunta mi-am facut testul, a iesit pozitiv, ne doream enorm , cand i-am spus sotului a fost extrem de fericit. Am fost la control la cateva zile dupa ce am aflat, bebe era prea mic , inca nu ii batea inima, aveam doar 4 saptamani de sarcina. Ne-am comportat normal fara sa spunem cuiva micul nostru secret. La doua zile dupa nunta, am hotarat ca daca tot suntem toti ar trebui sa spunem familiilor. Au avut o reactie mai ciudata, nu stiau daca sa se bucure sau nu, considerau ca suntem prea tineri, eu avand 20 de ani , iar sotul 23. Ne-au felicitat si de atunci au inceput sa se obisnuiasca cu ideea ca vor fi bunici tineri. Eram nerabdatori sa mergem la urmatorul control , sa vedem cum evolueaza, doctora ne-a chemat la 3 saptamani dupa primul control. Nu am apucat sa ajung la urmatorul control ca deja bebe isi facea simtita prezenta. A inceput prin stari de greata dimineata, dar nu s-a oprit. Vomitam zi de zi, baia devenise locul in care stateam cel mai mult. Nu puteam sa mananc nimic, vomitam inclusiv apa pe care o beam, dar eram fericita ca o sa devin mamica. La urmatorul control, am auzit primele batai ale inimii, am fost in culmea fericii, era ceva surprinzator, sa simti ca in interiorul tau bat doua inimi in loc de una. Deja incepuse sa stie foarte multa lume despre sarcina, toata lumea ma intreba cum ma simt, daca sunt pregatita. Eu abia asteptam sa simt primele lovituri cu piciorusele in burtica si speram ca poate nu voi mai vomita..
Comentarii