-
Era inceputul pandemiei, nimeni nu intra si nimeni nu iesea din spital, deci nu am putut sa vad nici un membru al familiei.Au fost niste zile destul de grele, eu nu am avut probleme de sanatate si nu am fost niciodata internata in spital. Dupa 5 zile de stat in spital, cu dureri cumplite , fara sa am habar cum sa o alaptez corect, dar macar invatasem sa o schimb si sa o infasez, cu nopti nedormite si cu dorul de casa, in sfarsit ne-a facut iesirea. Asteptam cu nerabdare sa-mi revad sotul si el abia astepta sa ne vada pe noi. Am fost primite in cel mai frumos mos posibil, buchete de flori, baloane si tort pentru micuta printesa, toata familia era la noi acasa si ne asteptau. Cand am ajuns acasa, sotul meu, cateva ore a tinut fetita in brate fara sa o puna jos deloc . Era entuziasmat , visul nostru devenise realitate. Acum eram cu adevarat impliniti. Aveam familia noastra, copilul nostru iubit.
Comentarii