-
Pe sotul meu il cunosteam din scoala generala. Timp de 5 ani am pierdut legatura dar anul trecut am reluat-o. El era in Italia si a decis sa vina in tara pentru mine. Ne-am mutat impreuna, totul bine si frumos. La o luna si o saptamana a aparut surpriza vietii. De cateva zile ma simteam epuizata, mereu imi era somn. Intr-o dimineata m-am trezit cu dureri de spate si imi dadusem seama ca imi intarziase 3 zile menstruatia. Am mers imediat la farmacie si am cumparat un test, nu ii dadeam nici o sansa. Ajunsa acasa, am facut testul si... pozitiv. Nu i-am spus nimic sotului crezand ca e posibil sa fie o greseala. Am mai cumparat 2 teste, la fel de pozitive. Mi s-au inmuiat picioarele de panica. Am izbucnit in plans si atunci a venit si m-a intrebat ce am. Nu am putut sa scot nici un cuvant, doar i-am aliniat cele 3 teste. A ramas la fel de socat ca si mine. Tineri fiind amandoi, 22 ani, nu ne simteam in masura sa avem un copil, mai ales dupa un timp atat de scurt dupa venirea sotului in tara. Acum imi e si rusine sa marturisesc ca ne-am gandit cateva zile la avort. Daca as mai retrai o data acel moment as fi cea mai fericita ca in mine urma sa creasca un pui mic de om, bebelusul meu. Nici nu stiu cum am putut sa ne gandim la asa ceva. Bine ca ne-a trecut repede acele ganduri si ca am avut familia alaturi si nu ne-au lasat sa facem acea prostie pe care am fi regret-o toata viata. Acum ne asteptam bebelusul cu nerabdare si suntem cei mai fericiti ca exista si ca odata cu aflarea existentei sale ne-am schimbat gandirea si modul de viata.
Comentarii