Incarcat in Diverse - # #Confirmarea sarcinii
214 vizualizariBună ziua draga mea! Am să continui acum cu aventurile melede la testul pozitiv până la confirmarea sarcinii la ginecolog.
Vestea îmbucurătoare că am rămas însărcinată a ajuns în primul rând la soțul meu, mama, frații mei și colegii de la birou. Nu simțeam mare lucru în organismul meu ceea ce mă stresa. Nu puteam accepta ideea că fiecare sarcină e diferită, fiecare om e diferit și nu trebuie să mă simt exact ca x sau y. A început căutarea pe internet, videoclipuri pe youtube, podcasturi, devenisem maniacă. Ajunsesem în stadiul în care, bărbatul meu îmi confisca telefonul și mi-l ascundea să nu mai am diverse halucinații și să îmi creez stres aiurea. Eram ajunsă chiar în punctul în care să îmi fac rău de la stres, psihicul meu era la pământ, eram obosită. La un moment dat am avut o săptămână-două când am avut o jumătate amorțită de corp continuu ce m-a dus la spitalul de urgențe, la neurolog și ulterior la ginecolog.Am afirmat că sunt însărcinată iar aceștia nu aveau ce să îmi facă concret. Îmi aduc aminte când am fost la ginecolog cu bărbatul meu, să ne confirme sarcina. Pe mine m-a poftit înăuntru, pe el l-a lăsat să stea pe coridor. Primele vorbe ale doamnei doctor au fost "să vedem dacă mai e embrionul". Acestea m-au lăsat încordată, cu mari emoții .Bebe era acolo, nu i-a luat pulsul pentru că era prea mititel la 6 săptămâni și câteva zile dar eram entuziasmată că nu mi-am imaginat tot, nu am perdut bebele și părea bine. După ieșirea din cabinet soțul meu mă aștepta ca pe ace, m-a îmbrățișat și ne-am bucurat împreună de viața ce creștea în mine. Mi-am luat degrabă medicamentația prescrisă de doctoriță și peste câteva zile, deja dispăruse și amorțeala ce mă neliniștea.
Comentarii