-
După zilele de spitalizare (horror și crunte pentru mine), as naște de 1000 ori, dar sa nu mai stau departe de copiii mei, ajung in sfârșit acasă. Cu inima mai mică ca un purice.
Voinicul meu ma astepta acasă. Nu va pot descrie cât de emoționantă a fost întâlnirea noastră 🩷.
Eu tot timpul am spus ca empatia copiilor este cel mai de preț lucru pe care îl putem învața de la ei. Nu am crezut ca poate exista atâta grija intr-un copilaș de nici 3 ani.
Ce trucuri am folosit? Îl implic in tot ce tine de îngrijirea micuței, el astfel se simte foarte important ca frate mai mare. In timpul in care cea mică doarme (sunt destul de multe ore pe zi :)) ) ma joc și fac activități cu cel mare pentru ca nu as vrea sa se simtă neglijați.
E așa fain sentimentul sa ii vezi pe amândoi, sunt cea mai mare binecuvântare pe pământul asta. Așadar mamici, pregătiți copiii de venirea pe lume a noului membru și o sa fiți placut surprinse de reacția lor :)
Comentarii