Abia asteptam sa se vada ca sunt insarcinata. Nu puteam sa strig in gura mare bucuria mea asa ca eram nerabdatoare sa se vada si simta semnele incontestabile ale sarcinii. Prin saptamana 13-14 de sarcina am inceput sa ma ingrijorez din cauza faptului ca nu mi se vedea deloc burtica. Am inteles mai tarziu ca nu era un lucru rau, ba dimportiva burta mica m-a ajutat sa fiu destul de activa pana aproape de momentul nasterii. Citisem pe grupurile de suport pentru femei insarcinate din care fac parte, ca multe mamici incep sa simta miscarile copiilor in burtica in jurul saptamanii 16, chiar si mai devreme asa ca asteptam nerbadatoare acest minunat sentiment, dar saptamana 16 nu a venit cu bucuria acesta pentru mine. A trecut si saptana 17 si 18, a venit si 19 si nimic. Eram de-a dreptul ingrijorata pentru ca incercasem sa ii simt miscarile folosind totate sfaturile citite. Am pus muzica pentru bebelusi, mangaiam constant burtica si vobeam cu ea, mancam dulciuri si stateam intinsa pe spate sau pe partea stanga si.... nimic. Bineinteles ca am mers si la un consult pentru a verifica daca este totul in regula in urma caruia mi s-a recomandat sa am rabdare. Nu stiam la ce sa ma astept asa ca ori de cate ori eram balonata, sau ma gadila ceva speram sa fie miscarile celei mici. Citisem ca primele miscari se simt precum bataile din aripi a unui fluturas...dar oare cum sa simt eu asta? Toate aceste ganduri m-au macinat pana intr-o seara in saptamana 20 cand participam la un curs online pentru gestionarea emotiilor si doamna mentor ne-a oferit spre vizionare un filmulet cu voci haiose. Atunci am simtit pentru prima data miscarile puiului meu si nu se simteau nici precum zborul fluturelui nici inotul pestisorului nici precum ceva ce mai simtisem inainte...a fost ceva unic, special, inconfundabil. Fluturii i-am simtit dupa aceea de fiecare data cand imi aminteam frumosul moment.
Comentarii