-
Am stat in spital inca o zi dupa ce te-am nascut si pe 5 mai am plecat acasa.
Inainte de plecarea acasa trebuia sa te imbrac… imi era teama. Una din asistente mi-a sugerat sa vina ea sa te imbrace, dar mi-am spus ca trebuie s-o fac chiar eu. M-am descurcat si tu n-ai plans deloc.
Ma astepta in fata spitalului tati. Era super emotionat si fericit. Avea un zambet pe care nu-l mai vazusem niciodata, ii tremura glasul. Ne-a pupat pe amandoua. L-am intrebat daca vrea sa te tina, ar fi vrut, dar ii era teama.
Am ajuns acasa unde ne astepta o surpriza. Tot dormitorul era plin de baloane frumos colorate. Tu dormeai linistita si noi ne bucuram ca suntem toti 3 acasa.
Au venit in vizita si bunicii din Bucuresti. Erau si ei emotionati.
La un moment dat ai inceput sa plangi puternic, te-am luat si ti-am dat sa sugi un pic… nu ma pricepeam. Am plecat la bucatarie si ti-am facut putin lapte praf intr-o canuta pe care ti l-am dat cu o seringa. Nu eram pregatita cu biberoane, sterilizator… ma gandeam ca o sa am timp dupa ce vin acasa… ei bine… nu era chiar asa :))
Scriu aceste randuri la cele 4 luni implinite ale tale, de teama sa nu le uit si cu dorinta sa le citesti candva.
Mami si cu tati te iubesc tare mult si iti vor fi alaturi in ceea ce vrei vrea sa faci si sa devii. Prezenta ta ne bucura zilele, cresti de la o zi la alta, zambesti si razi din ce in ce mai des si-mi doresc ca toata viata s-o petreci astfel: razand si zambind.
Sa ai sufletul si mintea limpede, sa iubesti si sa fii iubita, sa ai noroc si sa fii sanatoasa! Asta e ce iti ureaza mami la 31 de ani ai ei si 4 luni ale tale.
P.s.1. Aceste randuri au fost scrise intr-o zi cand tati era la munca si eu eram cu tine in dormitor, stateam lipite una de alta si-ncercam sa te culc.
P.s.2. Nu esti deloc prietena somnului.
Comentarii