-
Intr-o zi, pe la 36-37 de saptamani, la un control de rutina, bebelusa mea era cam lenesa si nu prea se foia in burtica. Ciudat! De obicei ea se invartea cand veneam la control, de data asta ioc.
La sfatul doamnei doctor m-am internat cu promisiunea ca daca azi nu se intampla nimic, maine imi dau drumul acasa…daca avea sa vina bebe? Nu eram pregatita si pe deasupra urma noaptea de Inviere.
Partenerul meu a venit cu bagajul de acasa, caci da, aveam un bagaj facut pentru eventualitatea in care trebuie sa fug la spital, la garderoba mi s-a spus ce sa iau cu mine in salon.
Internarea a fost facuta foarte rapid si am ajuns in salon cu inca 3 fete. Una insarcinata cu gemeni si ceva probleme, era in spital de vreo luna, una din ele trebuia sa nasca in curand si una era programata pentru operatie de cezariana.
Nu mai statusem niciodata cu atatea femei gravide in camera. Toate eram vesele si niciuna nu parea sa aiba vreo frica, emotii da, dar nu frica.
Glumeam cum ca la ora 00 o sa mergem la Inviere. Si ce credeti? Pe la ora 21:00 a venit o asistenta care ne-a intrebat daca ne dorim sa participam la Slujba de Inviere. Si ce credeti? Ne-am dus.
A fost cea mai frumoasa noapte de Inviere. M-am rugat pentru fetita mea, pentru mine, mi-am spus ca o sa fie bine si Dumnezeu m-a ascultat.
A doua zi am plecat acasa.
Comentarii