-
E. se tot gandeste sa plece in afara sa ia o masina… dupa muuulta vreme in care nu a iesit din tara. Este vineri si dupa multe razgandeli ca ba pleaca ba nu, astazi imi zice sa merg cu el in polonia ca a gasit o masina la pret bun. Acum… ce sa facem, copiii n au pasapoarte, singur nu poate pleca. Am vorbit cu baietii si i am intrebat daca sunt de acord sa mearga la bunici la alunu cat sunt eu plecata cu E. Nu prea le a convenit, voiau si ei sa mearga dar din pacate, nu se putea fara pasaport. Am plecat cu inima indoita, mi se rupea sufletu ca i lasam si aveam si griji atat pt ei cat si pt mine pt ca am 24 de sapt si 4 zile si mi e teama de atata stat in masina. Dar totul a fost ok, baietii s au simtit bine la tara, eu am reusit sa fiu bine pe drum. Cand am ajuns in polonia, am luat masina si am mers sa cumparam una alta pt copii. Acolo in magazin mi a fost mai greu, simteam ca ma doare burta, voiam doar sa stau jos, sa dorm, sa ma relaxez. Am plecat totusi la drum pt ca voiam sa ajungem repede la baieti. Eram plecati de aprox 24 de ore. Insa in drum la intoarcere spre romania, mai cu seama a doua noapte de cand plecasem de acasa ne am oprit la unguri sa dormim pt ca in masina atipeam efectiv si ma trezeam speriata pt ca E. conducea si nu dormise, deja era a doua noapte in care nu dormise deloc. Am luat un mic suvenir dimineata ( o fetita craciunistica, o cutie din ceramica) care sa mi aminteasca de prima iesire din tara( si singura cu bebelina in burtica) . Am ajuns la baieti duminica seara ( vineri plecasem). Imi fusese dor de ei dar ne a prins bine si o ieseala doar eu cu tati, revederea a fost mai dulce. Seara , duminica, am ajuns si acasa la Bucuresti. Ma bucur ca s a terminat totul cu bine si multumesc domnului pt asta ❤️
Comentarii