-
Au urmat zile frumoase și fericite pentru ca îl pe tati lângă noi,și acea cine sa ne ducă la control ,la analize. Dar contracțiile nu se terminau,au fost destul de accelerate,țin minte ca la început lu pe la 18 săptămâni de sarcina am început sa ma simt rău, cu contracții dese neregulate care numai treceau nici la no-spa și erau destul de dureroase și țineau câteva secunde. Eram în ajunul Crăciunului și aveam dureri atât de mari în zona pelviana de nu puteam sa merg ,îmi aducea la pat sa mănânc,ma duceam decât la toaletă și dacă îmi venea sa vomit. În perioada aia am făcut și cununia civila și a fost destul de greu ca trebuia sa cumpăr și rochie și sa facem aranjamente ,am avut noroc ca a fost familiile lângă noi și ne-au ajutat. Dar ma simțeam asa de greu ca nu puteam sa ajut cu nimik,dar ma mulțumeam ca bebelușa mișca. Surprinzător ca în ziua cununiei m-am simțit puțin mai bine și am putut sa ma bucur alături de invitați,iar micuța a fost super activa în ziua aceea. Sarcina e minunata dacă totul decurgebine și bebelușul se dezvolta normal.
Un copil îți poate aduce pe față cel mai frumos zâmbet dar îți poate aduce și cele mai amare lacrimi dacă îl pierzi. Pe 1 ianuarie am ajuns de urgență la spital din cauza contracțiilor care nu mi-au dat pace și m-au adus în pragul lesinului,m-am speriat groaznic,soțul era și el foarte speriat și a condus pana la spital într-un timp record ca să îmi revin cât mai repede. Am ajuns la spital ma consultat mi-au făcut o injecție, spre fericirea noastră a fost decât contracții false din cauza oboseli și a nesomnului,iar colul era închis fapt care ma bucurat enorm. I-am mulțumit bunului Dumnezeu și ii mulțumesc și acum pentru fiecare clipa care ma ajutat sa ajung sa ma bucur de bebelușă. Chinul pentru mine cel mai mare a fost sa stau în pat tot timpul, plus durerile care le aveam. Dar astea sunt câteva încercări care le-am avut în sarcină
Comentarii