-
Am aflat ca sunt însărcinată când când aveam 5 săptămâni și 2 zile. A apărut minunea după atâția ani de așteptare mai exact 7 ani. A fost un proces lung cu multe teste negative ,cu tratamente luate ,cu o sarcina pierdută,cu multe lacrimi și multe speranțe, a fost un copil așteptat și dorit. Am fost extrem de bucuroși, într-o dimineață aveam mare nevoie la toaletă ma durea pe sub burtă, ma luat din somn,de câteva zile ma simțeam diferit ca de obicei și cu toate astea am așteptat sa îmi întârzie menstruația ca să mi se confirme. După 8 zile de întârziere a menstruației cum spuneam în dimineața aceea am mers la toaletă dar ceva ma împins sa iau și un test de sarcina sa îl fac ,l-am făcut și îmi aduc aminte ca nu m-am uitat imediat la el am plecat în dormitor și l-am lăsat acolo după câteva minute mo-qm adus aminte și m-am dus sa îl iau nu am apucat sa îl iau în mana pentru ca,era vizibil 2 liniuțe ,nu mai m-am putut mișcă de emoții de fericire ,îmi curgeau lacrimile continu. Dar totuși am zis sa mai fac unul sa fiu sigura ca nu ma înșel.Am decis între timp sa plec în România,în urma pierderi unei sarcini mi sa spus ca este posibil dacă o sa mai rămân însărcinată sa fiu nevoita sa stau la pat. Și am decis sa merg în România pentru ca aveam sprijinul familiei și puteam sa am pe cine sa ma bazez în cazul în care sunt nevoita sa stau la pat. A trecut și săptămâna aceea și am mers la doctor care mi-a confirmat ca este sarcina și ca embrionul este implantat. Mi-a dat sa ascult bătăile inimioarei, Doamne a fost divin,magic,unic asa emoție nu am simțiți niciodată numai puteam vorbi eram în șoc de la emoti. Stările de rău sau amplificat ,tot ce mâncăm vomitat,nu avem forță sa fac nimic,vroiam decât sa dorm,dar nu puteam asa a fost pana pe la 13 săptămâni. Între timp la 11 săptămâni am avut o mica sângerare, cum se spune "sângerarea de implantare". Bineînțeles că am contactat doctorul sa vedem ce as putea face și dacă este normal. Mi sa spus ca este normal dacă sângerarea nu persista și dacă nu este cantitativă.
Comentarii