Parca nici nu stiu de unde sa incep. Insa gata, stiu, de la ultimul control inainte de cel de azi. Bebele avea 1,15kg, marisor si rontunjor. Azi am zis ca trebuie sa ajung la medic. Sotul meu avea ceva treaba in oras si s-a oferit sa ma duca el cu masina. De obicei merg pe jos pentru miscare insa cum s-a facut frig am zis ca nu e de refuzat o asemenea oferta. Zis si facut. Am parcurs cam jumtate din drum pana la medic si aveam de gand sa iesim de pe o straduta pe un drum cu prioritate. Sotul meu conducea (eu oricum nu pot de burtica). S-a asigurat (pot sa spun ca amandoi ne-am asigurat - imi place sa fiu atenta la trafic pur si simplu), am vazut ca din stanga e liber, dreapta e liber chiar nu venea nici o masina, sotul face manevra de iesire pe drumul principal si cand ma uit in stanga venea o masina cu o viteza uluitoare. S-au facut toate manevrele posibile insa impactul a fost destul de mare. Masina noastra a fost lovita de cealalta masina, in spate, roata din stanga spate, spoiler si aripa au sarit, au puscat airbag-urile, ne-a invartit masina aproape in sens invers iar masina vitezomana s-a oprit intr-un stalp de lemn pentru telecomunicatii, a spart o conducta de gaz si a daramat peretele unei case. Oare car avea la ora? Maxim 60 cat permite legea? Ma indioesc. Ironia sortii face ca nu i s-a oprit acul la viteza pe care o avea - asa se explica si faptul ca a aparut din senin, mai ales dupa ce un sofer bun cu peste 10 ani vechime si celalalt de langa el se asigura ca e liber si putem demara - 130 la ora, cam asa se presupune. Masina era din Anglia, cu numere de Anglia si cu volan pe dreapta. Dupa cateva expertize ale drumului s-a constatat ca soferul masinii cu volan pe dreapta conducea pe sens opus, si cu viteza. Inca nu avem decizia cu stabilirea vinovatului insa asta se subintelege. Dar, pana atunci asteptam.
SI acum...despre noi. Cand am realizat ca o sa facem accident, nu m-am speriat. Nici nu am stiut la ce sa ma astept. Prima data ma gandeam ca poate va fi doar o mica zgarietura - tinem cont si de faptul ca am vandut masina noastra acum doua saptamani si ne-am luat alta practic era noua si ne-am bucurat tare de ea ( mai ales dupa luni de zile in care strangi banuti cu gandul ca iei ceva mai bun, mai mare, mai spatios mai ales acum cand vine bebele). Dar cand am vazut ca au puscat airbag-urile iar masina se invarte am stiut ca e clara treaba. Am simtit o durere deasupra burticii - aveam centura pusa, e lege, nu se trece peste asta niciodata chiar daca circulam doar in oras - iar dupa ce masina s-a oprit m-am si dat jos rapit. Simteam ca trebuie sa scap de centura. Dumnezeu ne-a pazit. Nu sunt morti, soferul masinii nu a patit nimic, nici mama lui. Sotul meu are o zgarietura buna pe spranceana si buzele umflate, eu nu am nimic.
La 10:19 am plecat din fata blocului. La 10:25 s-a produs accidentul. La 10:38 a ajuns ambulanta, pompierii, politia. Am plecat cu salvarea la spital rapid, mai ales dupa ce au auzit ca sunt insarcinata in luna a 8a. Ajunsa la spital era de garda chiar medicul meu care ma stie de la bun inceput cu sarcina. S-a speriat putin insa si-a pastrat calmul si cu un zambet luminos mi-a spus ca bebele e foarte bine, nu prezinta nici o problema, ba chiar a mai crescut la 2,5kg. Deja? da, iar faptul ca sarcina e inca pelviana iar eu sunt micuta - 1,46 inaltime si bazin foarte ingust mi-a zis ca e posibil sa nu scap de cezariana. Nu e problema. Important e sa fie bebele bine.
Stau si ma gandesc: Dumezeu chiar ne-a pazit. Masinile sunt considerate dauna totala si nu merita reparatia. Sa scapi tu cu viata dupa un accidet cu dauna totala? SI sa mai fi si foarte calma pe deasupra. Cand mi-au luat tensiunea in salvare era perfecta, nici prea mica nici prea mare. Plus ca nu mi-a fost frica, nu m-am panicat eram de parca nu as fi fost implicata in accident. Mai ales dupa ce m-am asigurat ca si sotul e bine iar bebele la fel, nu am nici o problema. Doar ca masinuta noastra mare si frumoasa s-a cam dus. Insa dupa cum zicea si medicul meu, nu tabla conteaza ci voi ca traiti si nu aveti nimic.
Inca un lucru important: purtati centura de siguranta. Eu, daca nu o aveam, zburam in parbriz si cine stie ce altele ar fi fost. Centura m-a tinut lipita de scaun, a fost mana lui Dumnezeu.
Bebe mic - marisor de acum, prin cate alte o sa mai trecem impreuna? Sunt atat de recunoscatoare ca inca te am, ca sotul meu e bine si ca il avem pe Dumnezeu!
Comentarii