-
Dragi mamici si viitoare mamici,
Asa cum povesteam in blogul anterior travaiul meu dura deja de 10 ore. In jurul meu veneau mamici, nasteau, erau mutate in salon. Nu intelegeam de ce la mine dura atat de mult.
Intensitatea durerilor crestea treptat, mi s-a facut epidurala, insa dilatatia crestea foarte, foarte greu.
Trecusera 13 ore, iar mie mi se parea o eternitate.
Fiind la primul bebe ma asteptam ca travaliul sa fie lung, dar in momentele acelea mi se parea ca timpul trece chinuitor de greu, iar durerile erau din ce in ce mai mari.
Am incercat sa ma plimb, sa ascult muzica, sa fac orice, dar nu ma puteam concentra la nimic. Mi-ar fi placut sa am cu cine sa vorbesc sau sa ma tina cineva de mana.
Dupa inca 2 ore am simtit ca a venit momentul nasterii. Simteam nevoia si vroiam sa imping. A venit moasa si ulterior si medicul de garda si mi-au spus ce trebiuie sa fac. Sa respir profund si sa imping pe fiecare contractie. Usor de zis. Mai greu de facut insa.
Cateva minute mai tarziu, dupa un travaliu destul de greu de 15 ore, s-a nascut fiul meu Cezar. Era o mogaldeata de 3,120 kg, mititel si fragil. Mi l-au aratat pentru cateva secunde scurte, apoi a fost dus la neonatologie. Mi s-a spus ca este perfect sanatos, nu are nici un fel de problema, urma sa il revad peste cateva ore cand puteam merge sa il alaptez. Am nascut la maternitatea Giulesti, si aici din pacate bebelusul nu iti este adus in camera, te duci o data la 3 ore pentru a-l alapta la camera bebelusilor.
Abia asteptam sa imi revad bebelusul. Dupa nastere ma simte epuizata si destul de incarcata emotional. Mi-ar fi placut sa petrec putin timp cu copilul sa il tin la pieptul meu. Asteptam sa fiu dusa in camera si anuntata cand pot merge sa il alaptez.
Pot spune ca nu am avut un travaliu si o nastere usoara. Insa merita fiecare minut, fiecare efort, fiecare disconfort. Tot si orice pentru copilul meu. Acum si pentru totdeauna.
Pe curand,
- C
Comentarii