-
Cand ma gandesc la familia mea, ma gandesc la sot si la parintii mei. In copilarie nu am avut parte de bunici iubitori, care sa-mi fie aproape si sa ma alinfe. Intotdeauna eram geloasa pe restul copiilor care plecau in vacante la bunici, iar eu ramaneam acasa cu mama si cu tata. Parintii mei vin din familii numeroase, cu multi frati, care aveau multi copii la randul lor. Iar bunicii si-au ales 2-3 nepoti preferati pe care sa-i iubeasca, iar pe restul ii ignorau. Eu faceam parte din “restul” :(
Insa copilul meu se prevede a avea parte de muuulta iubire. Va avea doua perechi de bunici care abia asteapta sa vina pe lume.
Mama mea locuieste in alt oras, dar odata cu venirea copilului se va intoarce aici, pentru a putea fi aproape de nepotica ei, de care este atat de entuziasmata. Vrea sa iasa zilnic la plimbare cu ea, sa o alinte, sa-i pregatesca numai bunatati.
Soacra mea si-a dorit dintotdeauna sa aiba o fetita. A venit Alex pe lume (sotul meu), dar nu a mai avut parte si de o surioara. Deci nepotica va fi pentru soacra mea ca fetita pe care nu a avut-o niciodata. Abia asteapta sa creasca mai mare, sa ii poata face codite si rochite :))
Tatal si socrul sunt si ei incantati de venirea nepoatei, dar sunt putin mai rezervati, ca orice barbat dealtfel. Cat despre Alex, si el si-a dorit o fetita, deci toata lumea este fericita.
Eu sunt foarte fericita ca fetita mea va avea parte de atat de multa atentie si iubire, dar in acelasi timp imi fac griji sa nu devina prea rasfatata. Voi fi recunoscatoare pentru tot ajutorul pe care il voi primi, dar, in acelasi timp, mi-e frica ca toate sfaturile lor imi vor genera agitatie si stres, mai ales daca vor considera ca este mai buna varianta lor.
Va trebui sa invat sa fiu impunatoare si sa stabilesc niste limite. Va fi o provocare! :)
Comentarii