Primul trimestru incheiat cu brio

Buna tuturor! De data aceasta m-am decis sa luam o bine meritata pauza. Am povestit despre primele 15 saptamani din calatoria mea, iar in cazul in care abia acum ne cunoastem, am sa incerc sa va relatez cele mai importante momente din primul trimestru al sarcinii mele. Jurnalul meu deja a inceput sa prinda forma, amintiri peste amintiri se astern pe paginile albe, transformandu-se intr-un mic cadou pentru viitor. In tot acest timp am trecut prin multe peripetii, dar am avut parte si de momente de neuitat. Dupa cum stiti, primul trimestru acopera primele 14 saptamani din sarcina, asa ca va rog sa fiti un pic indulgente cu mine, eu mi-am deschis sufletul, iar in paginile trecute, am reusit sa ajung la �cota� de 15 saptamani. Atunci am fost la primul control, unde am avut parte de prima intalnire cu bebe (pe larg, gasiti totul descris in ultima postare). Sarcina mea a fost una planificata, si desi imi doream foarte mult un bebe, nu a fost momentul potrivit- pana in luna Ianuarie 2021. Avand ciclul menstrual regulat, a fost usor sa calculez cand este perioada de ovulatie, iar atunci cand eu si prietenul meu am luat aceasta decizie, s-a si intamplat. Mi-a luat destul de mult timp sa ma pregatesc pentru acest pas important, dar iata-ne aici!:) In primul trimestru de sarcina am intampinat multe schimbari, lucruri bune, dar si dificultati (majoritatea nu au tinut de sarcina), asa ca o sa incerc sa enumar din cele ce au venit la pachet cu acest dar divin. Inca din primele saptamani de sarcina am inceput sa ma confrunt cu greata constanta, oboseala, dar si starea mi s-a schimbat destul de mult. Eram cea mai fericita pentru ca deveneam mamica, relatia mea prindea contur, iar familia se marea cu inca un membru, dar, in acelasi timp, parca am inceput totul sa vad totul printr-un filtru gri. (Probabil asta si din cauza ca la o luna de la vestea cea mare, mi-am pierdut jobul si a trebuit sa vin inapoi in Romania, eu si prietenul meu locuind in Olanda.) Partea buna este ca odata ajunsa in tara, relatia mea cu parintii mei s-a intarit, dar si cu restul familiei, toata lumea mobilizandu-se, fiindu-mi aproape. De asemenea, poate suna ciudat, dar in primul trimestru cred ca m-am conectat enorm cu copilul meu. Sau, cel putin simt ca m-am schimbat foarte mult. Iar din primele saptamani am �stiut� ca am ramas insarcinata, dar si ca port in burtica un baietel. Nu tineam neaparat sa aflu asta, l-as fi iubit indiferent de sex, dar in urma primului control mi s-a confirmat ca puiul meu este baiat. Ce mi-a mai adus sarcina e si un fel conservare a propriilor resurse. Fiind o persoana empatica, incercata de greutati, simtind totul foarte intens, mereu am fost acolo pentru cei aflati la nevoie. Toata lumea se putea baza pe mine. In aceasta perioada, cumva am invatat sa prioritizez totul si am devenit constienta ca acest suflet din burtica mea depinde doar de mine. El conteaza cel mai mult, e mai presus de orice. Asa ca am inceput sa devin mai selectiva si mi-a dat puterea de a spune nu. Oh, inca ceva ce m-a luat prin surprindere: ceva ce mie imi place sa il numesc SMDG- sindromul minte de gravida, ce se manifesta prin memorie ce aproape lipseste, focusul- cu greu se poate apela la el si nevoia de a repeta continuu in minte lucrurile de retinut, pana se iveste ocazia de le nota. Mi-am gasit si un remediu- vorbesc cu voce tare, planificandu-mi urmatoarea miscare. Tip: One step at a time! De pofte nu mai zic. Unele dubioase, as fi mancat orice, pana la extrema cealalta in care nu puteam manca nimic. M-am ales cu 2 alimente preferate: pepenele rosu si varza murata.:)) Dulciuri foarte rar. De asemenea, mi-am dezvoltat o abilitate - daca nu mancam fix in momentul acela, simteam ca s-ar prabusi lumea pe mine- asa ca m-am trezit cu capacitatea de a ma mobiliza rapid de fiecare data, procurandu-mi cel putin o mica gustare. Bine ca am locuit singura, fara prietenul meu, ca altfel m-as fi ales cu un nou rang - Drama Queen. :)) Inca o schimbare� Inainte de a ma imbarca in aceasta calatorie, scriam foarte mult, avand multe agende si jurnaluri, dar de atunci pur si simplu m-am oprit din scris. Bine, cumva toate aceste amintiri sunt stocate si in arhiva acolo� (Dar mi-ar fi placut ca in acest moment sa pot rasfoi, retrai aceste amintiri.) Asa ca as dori sa va multumesc celor care poate parcurgeti cu mine aceste randuri, cum de altfel si eu citesc cu drag relatarile voastre. Ma incarca cumva si nu ma mai simt asa singura. Trecem prin acelasi lucru, desi totul este diferit. Este important sa empatizam si sa ne sustinem� Si� Draga, Mami� Te inteleg, desi poate sunt multe lucruri despre care nu vorbesti, sa stii ca orice sentiment este valid. Si, cel mai important, nu esti singura!