Bloguri

Jurnal de sarcina

Spottingul de implantare și alte peripeții

  • Am revenit! Bună dragi (viitoare) mămici! Călătoria noastră în timp continuă. De data aceasta suntem tot în luna Februarie, dar aproape de final. Deși sarcina mea era abia la început, deja începuseră problemele. Nu aș vrea să vă întristez, dar țin să vă anunț de pe acum că o sarcină vine și cu bune… dar și cu lucruri mai puțin plăcute. (După cum probabil știți deja.) Sau cel puțin așa a fost în cazul meu. După un scurt research pe Google, statisticile arată că până la un sfert din sarcinile cunoscute -24% se termină cu un avort. Iar o veste și mai tristă este că numărul real este probabil și mai mare, deoarece multe avorturi au loc devreme în sarcină, înainte ca femeia să realizeze că e gravidă. Acestea fiind spune, este posibil ca și printre voi sa existe cineva, dintre cele care citiți acum, care s-a confruntat cu așa ceva. Vreau să știți că vă apreciez enorm că ați avut puterea să mergeți mai departe și poate să mai încercați! Buuun! Să revenim la ale mele. În acea perioadă mă aflam în Olanda, având un job destul de solicitant, într-un depozit. Acesta presupunea manevrarea, ridicarea și aranjarea de diverse pachete, care din păcate, uneori aveau si greutatea mea. La vremea aceea aveam 42kg. Era și destul de devreme să îmi anunț sarcina, iar programul pe care îl aveam mă lăsa cu greu să pot ajunge la medic. Așa că singura opțiune pe care am avut-o a fost să mă feresc pe cât posibil de pachetele mari și să cer ajutorul cât mai des. Nu vă mai spun… Greața deja se instalase, persista tot timpul cat eram trează, abia aveam poftă să mănânc câte ceva, fumul de țigară nu îl mai suportam, și nici mirosul sau gustul de banane. :)) Fiecare cu ale lui. Abia apoi aveam să aflu că mă confruntam cu o sarcină toxică, dar la acel moment nu știam. Pe lângă greață aveam de-a face cu o oboseala extraordinară, iar prietenul meu a fost nevoit să vină în țară pentru câteva zile. Eram un pic cu moralul la pământ… Ajung acasă după o tură lungă de noapte, ruptă de oboseală, îmi fac un duș, iar apoi am avut un mare șoc… Am avut parte de ceea ce se numește spotting de implantare. Normal ar fi trebuit să apară la 6-12zile după concepție, dar la mine a întârziat. Stăteam cu acea bucată de șervețel pătată de sânge(ce-i drept, nu foarte închis) și plângeam. M-am gândit că gata, l-am pierdut pe bebe… Nu știu de ce, dar paranoia mea a crescut considerabil în sarcină, deși nici înainte nu era la un nivel foarte jos. Am reușit în cele din urmă să mă calmez și m-am pus pe căutat informații. Somnul dispăruse. Și înainte eram foarte curioasă și îmi plăcea să ma informez în legatură cu diverse, dar de când sunt însărcinată cred că am cam exagerat un pic. Și voi sunteți la fel? Ca să nu mai zic nivelul de stres… Buuun! Revenind. Acea “sângerare” nu m-a ținut decât aproape 3 zile, iar după incidentul din acea dimineața a început sa își schimbe culoarea, pana a ajuns la un roz abia sesizabil. Nu vă spun prin ce am trecut zilele acelea… Mergeam cu groază la baie. Dar am trecut și peste asta. O bună perioadă de timp am avut dureri destul de puternice, asemănătoare cu cele de la menstruație. Corpul meu lucra din greu, trecea prin transformări și pregătiri imense, iar bebe era de dimensiunea boabelor de orez. Un alt hop depășit. M-am rugat foarte mult în acea perioadă și deja începusem să vorbesc cu bebe. Îl încurajam să reziste, să fie puternic, să lupte, că or să vină și vremuri mai bune. Dar, după cum vă spuneam, am avut parte de multe întâmplări mai puțin plăcute. Spun asta încercând să îmi țin moralul sus și nu vreau să întristez pe nimeni. Din păcate, pe data de 8 Martie am primit cel mai frumos “cadou”- demisia. Anunțasem și că sunt însărcinată, dar nu s-a mai putut face nimic. Odată cu asta, pierdusem și asigurarea medicală. Am căutat alte joburi, buletinul meu expirase… aveam programare la Ambasadă abia în luna Aprilie pentru a obține procură… Timpul trecea, iar starea mea nu era una foarte stabilă. Iar pe 23 Martie mi-am luat din nou inima-n dinți și m-am hotărât să vin în țară. Am fost nevoită să vin cu autocarul. Drum de 30 de ore, multe pungi umplute și fiecare baie bifată. Dar, cel puțin veneam acasă. Mi-a fost foarte greu, prietenul meu a rămas acolo, iar eu am rămas cu un norișor deasupra capului… Buuun! Cam atât pentru data aceasta. Sper ca nu v-am întristat prea tare… Deși sunt experiențe nefericite și m-au marcat într-un fel, cumva apreciez. Sunt recunoscătoare pentru că m-au făcut să îmi caut puterea de a merge mai departe. Iar bebe nu m-a lăsat să îmi pierd speranța. Știu că poate și voi vă confruntați cu multe, viața nu e tocmai roz, dar nu renunțați, încercați să priviți spre viitor cu speranță și încredere.Toate trec. Capul sus, Mami!

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Cu Tati și burtica în concediu

    Buna tuturor! Iata-ma ajunsa la jumatatea drumului. Cateva zile si deja se sfarsea si primavara. Ne aflam in ultima saptamana a lunii Mai. Am primit cea mai buna veste: prietenul meu a venit in tara...
  • Primul trimestru incheiat cu brio

    Buna tuturor! De data aceasta m-am decis sa luam o bine meritata pauza. Am povestit despre primele 15 saptamani din calatoria mea, iar in cazul in care abia acum ne cunoastem, am sa incerc sa va rel...
  • Lucrurile devin serioase - Primul control

    Greetings, mămici cu burtici (sau cu bebei în brațe)! Sper că toată lumea e bine. Nu știu ce faceți, dar vă propun un moment de respiro. M-aș bucura enorm daca m-ați însoți în continuare în călătoriil...
  • Spottingul de implantare și alte peripeții

    Am revenit! Bună dragi (viitoare) mămici! Călătoria noastră în timp continuă. De data aceasta suntem tot în luna Februarie, dar aproape de final. Deși sarcina mea era abia la început, deja înce...
  • Primii pași spre a deveni Mămică

    Salutări tuturor și numai gânduri bune! Sunt o mămică în devenire… puiul meu mai are puțin de crescut în burtică, iar apoi va fi pregătit să ia contact cu aceasta nouă lume pentru el. Vă prop...

Din aceeasi categorie...

  • Primul Craciun cu bebe in burtica

    A sosit in sfarsit cea  mai frumoasa perioada din an: Craciunul. Anul acesta am primit cel mai frumos cadou, un copilas minunat, asteptat mult timp si cu ajutorul lui Dumnezeu este si sanatos. Ne...
  • Crăciunul ca viitoare mămica

    Însărcinată in săptămâna 21, Crăciunul 2021, a fost unul de vis, deoarece am petrecut timp cu familia, cu prieteni, ne-am gândit NON-stop la bebelușul din burtica, ne-am bucurat de Mișcările acestuia ...
  • Dreptul la joaca

    Dragul nostru, mai e putin. Mult a fost, dificil, dar totodata ,tulburator de frumos. Inca de la forma de embrion te-ai zbatut sa ti se acorde toate drepturile ce ti se cuvin. Acum cand te-ai marit, n...
  • Toate necesare pentru bebe

    Multi prieteni mi-au dat lucruri pentru bebica . Intai am asteptat sa vad ce primesc de la prietenii care au deja copii. Am primit o multime de lucrusoare,carucior, scoica, landou, patut, masa de infa...
  • Bebelina

    Bună dragi mămici,am emoții fiind pentru prima dată când postez pe un blog. Mă numesc Alexandra sunt mămica unui băiețel minunat de 3 ani iar pe drum se află surioara lui. Am 30 săptămâni,ieri am fo...
  • Greata la final de sarcina

    Desi este a 3-a sarcina, nu imi amintesc ca in celelalte sarcini sa am greata la final de sarcina. De la 37 sapt daca mananc ceva greoi, cum ar fi carne tocata, vomit.  Mai mare a fost sur...
  • Pisica din casa

    Bună seara. Timpul trece repede. Ne gândim cu nerăbdare cum va fi momentul când vom fi cu toți acasă.. Avem emoții și pentru noi.... Oare ne descurcam, poate va fi greu sau ușor... Dar ne gândim și la...
  • Anunțam familia despre sexul copilului

    Cum am aflat in urma cu câteva săptămâni sexul copilului, am început sa anunțam familia și prietenii ca vom avea băiețel
  • Pregătirile pt botez

    Fiind sigura ca nașterea va avea loc în februarie, am zis sa încep sa caut câte ceva pt botez.. Ce mi.ar place sa.i pregătesc.. Începând de la tort, marturii, baloane, hăinuțe, lumânare, localul unde...
  • Am intarcat pe cel mic

    În luna a 4-a de sarcina am simțit ca e momentul ca perioada alăptării celui mic sa ia sfârșit. El avea 2 ani și un pic iar eu simțeam ca am nevoie de somn neîntrerupt. Mai &icir...