Salutari tuturor si numai ganduri bune!
Sunt o mamica in devenire puiul meu mai are putin de crescut in burtica, iar apoi va fi pregatit sa ia contact cu aceasta noua lume pentru el.
Va propun o (scurta) calatorie in timp
O relatare legata de cum a inceput povestea mea, primii mei pasi spre a deveni mamica.
Ne aflam in Olanda, luna Ianuarie 2021 Destul de frigut, ba chiar am avut norocul de a ninge, ceea ce a fost o bucurie enorma pentru toata lumea, dat fiind ca acolo nu prea ninge.
Eu si partenerul meu tot eram in discutii. Imi doream foarte mult un bebe. Amandoi suntem in varsta de 26 ani, ceea ce pentru noi a avea un copil reprezenta o provocare, o responsabilitate imensa, pe care eu am decis sa mi-o asum. Desigur, un copil este o responsabilitate pe viata, m-am gandit ani la acest aspect, iar atunci a fost momentul in care mi-am spus ca ma simt pregatita.
El, mai reticent era inca in dubii, asta pentru ca mai are un copil dintr-o relatie anterioara, care locuieste, desigur, cu mama lui.
Atat eu cat si prietenul meu aveam joburi destul de ok, bine platite, dar care ne ocupau destul de mult timp totusi, daca nu iei o decizie, niciodata nu o sa fie momentul potrivit si tot timpul va interveni cate ceva.
Buuuun! Sa trecem mai departe. Avand ciclul menstrual regulat, mi-a fost usor sa stiu cand este perioada de ovulatie.
Mi-am luat inima-n dinti si i-am spus prietenului meu: Stii, daca iti doresti, sunt aproape sigura ca acum este momentul!
Iar, spre surprinderea mea, chiar s-a intamplat. A luat decizia de a incerca sa concepem un bebe. Era deja spre sfarsitul lunii
Apoi am simtit ca s-a schimbat ceva, iar la scurt timp au aparut primele semne sau mai bine spus, au intarziat sa apara nu am mai inotat in valuri rosii:))
Asa ca amandoi am mers la cumparaturi, printre care nr. 1 pe lista era testul de sarcina.
M-au trecut toate gandurile si emotiile.
Deja suntem acasa, eu inchisa in baie, tremurand toata.
Din pacate, primul test, la prima vedere parea negativ. Era unul clasic, cu liniute roz.
Am fost putin dezamagita sa vad o singura liniuta, dat fiind ca eu simteam altceva Am stat minute bune acolo, aproape paralizata, pierduta in ganduri.
In cele din urma am realizat ca stau de ceva timp acolo si am decis sa merg in camera sa discut cu prietenul meu, pentru ca si el astepta. Am luat testul, fara a il mai verifica si m-am dus direct la el Mi-a spus sa nu fiu trista ca avem timp. Vorba aceea, toate la timpul lor (Numai ca cineva sta prost cu rabdarea, dar aceasta e alta poveste.)
Dar cand i l-am aratat, am sesizat a doua liniuta, ce-i drept foarte fada Am inceput sa plang Apoi m-am gandit ca a aparut probabil din cauza faptului ca trecusera minute bune de cand il facusem. El m-a imbratisat, fiind acolo indiferent de rezultat
Asa ca urmatoarea mea miscare a fost sa imi comand un set, sa fiu sigura Ziua urmatoare aveam deja o cutie cu 5 sau 6 teste.
Desigur, a doua liniuta a prins contur, nu mai exista loc de indoiala. In sfarsit aveam dovezi palpabile, nu numai instinctul meu. Deja ne aflam la jumatatea lunii Februarie.
Si asa mi-am inceput eu aceasta minunata calatorie.
Nerabdarea si acum exista, dar este diferit. Orice moment al sarcinii este diferit.
Imi aduc aminte cu drag de aceste momente. Testele le-am pastrat.
Acum il simt pe bebe jucandu-se in casuta lui temporara
Locul lui preferat de joaca: sub coastele mele, ne distram enorm. :)))
Mai sunt doar cateva saptamani pana o sa imi pot cunoaste puiul. Atunci abia planificam aducerea lui pe lumea aceasta.
Sunt recunoscatoare ca Doamne-Doamne ne-a ales pe noi sa ne bucuram de aceasta minune.
Si asa se incheie prima calatorie in timp. Acum realizez ca relatarea nu a fost atat de scurta, desi am incercat sa redau totul cat mai succint
Va multumesc pentru rabdare, ca ati avut incredere in mine sa va port in aceasta calatorie si sper ca poate am trezit si ceva amintiri Iar daca simtiti nevoia sa impartasiti orice fel de sentimente, trairi, aveti aici un umar (virtual ce-i drept) pe care va puteti baza!
Numai bine si va astept in urmatoarea aventura!
Comentarii